Scriitoarea Herta Müller, laureata Premiului Nobel pentru Literatură, va primi distincţia Franz Werfel pentru Drepturile Omului, decernată de Fundaţia „Centrul împotriva deportărilor\". În valoare de 10.000 de euro, premiul Franz Werfel recompensează ultimul volum al autoarei de origine română, intitulat „Atemschaukel\" („Leagănul respiraţiei\"), în care Herta Müller vorbeşte despre drama deportării etnicilor germani din România într-un lagăr de muncă în Uniunea Sovietică, în anul 1945.

Scriitorul austriac Franz Werfel (1890-1945), crescut în cercurile evreieşti de limbă germană din Praga, a fost prieten cu Franz Kafka şi Max Brod. După ce locuieşte la Viena şi Hamburg, devine, între 1912-1915, lector la editura lui Kurt Wolf din Leipzig. Perioada Leipzig este importantă mai ales datorită prieteniei cu Rilke, a cărui influenţă va fi semnificativă în scrierile lui Werfel. În 1938 fuge în Franţa, la Sanary-sur-Mer, apoi, în 1940, trecînd pe jos Pirineii, ajunge în Spania, în Portugalia şi, în final, se refugiază în Statele Unite, la Beverly Hills. Culmea gloriei o atinge cu trilogia istorică „Cele patruzeci de zile de pe Musa Dagh\" (1933.

Premiul Franz Werfel pentru drepturile omului este atribuit o dată la doi ani, într-o ceremonie care are loc la Biserica St Paul\'s din Frankfurt. Distincţia recompensează acele persoane care au luptat contra încălcării drepturilor omului, fie că vorbim despre genocid ori despre anihilarea deliberată a grupurilor etnice sau religioase. La ediţia precedentă, laureat a fost scriitorul maghiar Konrad Gyorgy.

„Atemschaukel\" („Leagănul respiraţiei\") , ultimul roman scris de Herta Müller, s-a născut greu, după ce scriitoarea şi-a dorit să ţeasă istoria cărţii la patru mîini, împreună cu poetul Oskar Pastior, unul dintre etnicii germani care au luat drumul lagărelor sovietice. Herta Müller se apleacă, de astă-dată, asupra deportării etnicilor germani din România în Uniunea Sovietică, una dintre marile traume personale, pentru că mama prozatoarei a murit în timpul deportării sovietice. Imputîndu-li-se vina colectivă de a fi fost colaboratori ai nazismului, şvabii au fost deportaţi la începutul anului 1945 în lagăre de muncă situate pe teritoriul de astăzi al Ucrainei.

Povestea a fost unul dintre marile proiecte literare ale Hertei Muller, care şi-ar fi dorit să o scrie alături de poetul Oskar Pastior, care, însă, a murit în 2006, cu cîteva zile înainte de a primi premiul „Büchner“. Pastior a fost unul dintre cei deportaţi în URSS, la doar 17 ani. Împreună, Herta Müller şi Pastior au vizitat localitatea din Ucraina unde s-a aflat lagărul.

În anul 1945, generalul sovietic Vinogradov solicita Guvernului României, în numele lui Stalin, deportarea tuturor germanilor între 17 şi 45 de ani din România, pentru a reconstrui Uniunea Sovietică, notează Muller în prefaţa romanului, reamintind că şi mama ei a fost cinci ani în lagărul de muncă. Experienţa concentraţionară a etnicilor germani din România a fost ocultată, a fost un tabu după revenirea acestora la casele lor.

„Atemschaukel“ a fost scris după convorbiri cu Oskar Pastior şi publicat în luna septembire, în Germania.