După aproape un an de investigaţii şi scufundări în condiţii de vizibilitate zero, cei doi membri ai organizaţiei nonprofit „Club Marine Explorer”, scafandrii Pascale Roibu şi Iulian Rusu, au reuşit să dea de urma unui hidroavion scufundat în apele lacului Taşaul. Reuşita celor doi tineri vine la aproape doi ani după ce aceştia au găsit, în mâlul lacului Siutghiol, un hidroavion Blohm & Voss BV 138 al Escadrilei 101 Hidroaviaţie din cel de-al Doilea Război Mondial. Cei doi tineri spun că aparatul găsit acum ar fi un Junkers W 34, dispărut în timpul unei misiuni de patrulare. „Am aflat de la câţiva bătrâni şi din arhivele de război că, în august 1944, un hidroavion Junkers W 34 a dispărut la nord de Mamaia. Am început apoi să căutăm persoane în vârstă care au prins războiul şi veterani de război care ar putea să ştie ceva despre acele evenimente. Treptat, am început să ne facem o imagine asupra a ceea ce s-a întâmplat în zona de nord a Mamaiei. Am restrâns foarte mult aria de căutare cu ajutorul pescarilor. Ei ne-au spus că au o zonă în care li se agaţă de fiecare dată plasele. Bănuiau că ar fi vorba de un avion, că aşa auziseră şi ei de la cei mai bătrâni, însă nu a intrat nimeni să verifice. După ce timp de aproape un an am făcut documentări şi mai multe scufundări în lac, l-am găsit! Era 2 noiembrie“, a declarat Iulian Rusu.

DISPĂRUT ÎN MISIUNE Din indiciile obţinute la prima scufundare, cei doi tineri au stabilit că este vorba despre hidroavionul dispărut în misiune în august 1944. „Am coborât pe aripa lui şi după modelul tablei ondulate, în al Doilea Război Mondial Junkers fiind singurele aparate cu o asemenea tablă, am decis că este un Junkers W 34. Când am coborât la el, am găsit câteva componente rupte de plase, iar apoi am dat de aripă. Aparatul este într-o suspensie de mâl în care intri cu totul. Este rău pentru noi că nu putem vedea nimic, dar mâlul a conservat hidroavionul foarte bine. Mergi prin mâl ca şi cum ai merge prin zăpadă de doi metri. Este ca şi cum ai sta cu lanterna în borcanul cu gem. Credem că este întreg, mai sunt zone rupte de plase, dar, ca material, este foarte bine conservat. Noi am reuşit să mergem pe aripă aproape şapte metri. Prima dată când am trecut cu sonarul am găsit o semnătură foarte mică, iar dacă nu ştiam sigur că suntem în zona bună, îl ratam. Practic, doar vârful de aripă ieşea puţin din mâl. Aparatul este într-o stare foarte bună, într-una dintre piesele luate de noi am găsit chiar şi puţin combustibil“, a povestit Rusu. Junkers W 34 a fost un aparat care putea zbura în toate condiţiile meteo, fiind proiectat să poată ateriza atât pe uscat, cât şi pe apă şi zăpadă. În 1929, aparatul a stabilit un record de altitudine după ce s-a ridicat la 12.739 metri.