Unora le prieşte de minune campania electorală. Nu dau semne că ar fi stresaţi sau că s-ar consuma prea mult pe tema mizei puse în joc. Domnul Laurenţiu Mironescu, a cărui evoluţie electorală am urmărit-o cu mult interes pe un post local de televiziune, s-a rotunjit bine, s-a împlinit. Nu pot decît să mă bucur că unul dintre politicienii urbei noastre plezneşte de sănătate şi de trai bun, ceea ce înseamnă că avem o clasă politică împlinită şi îndestulată. E limpede că deputatul Mironescu nu face parte şi nu ar putea reprezenta niciodată cu mîndrie patriotică, scuzaţi cacofonia, clasa politică a celor cîrpiţi în fund, care, la alegerile trecute, au rupt inima electoratului cu sărăcia, nevoile şi neamul lor. De la Laurenţiu Mironescu, în calitatea sa de politician cu experienţă, cum se laudă, şi fără grija zilei de mîine, mă aşteptam la o abordare mai serioasă a problemelor puse în discuţie, la o atitudine care să ne convingă pe deplin că cei patru ani petrecuţi în Parlamentul României l-au maturizat profund. Faţă de contracandidaţii săi, cu o notorietate sub nivelul mării, domnul deputat ar fi trebuit să domine de departe această dezbatere prin ţinuta şi prestanţa omului politic care nu se mai coboară la nivelul unor replici menite să-i pună la punct pe băieţii şmecheri din cartier. Sigur, domnului deputat îi place la nebunie să-şi copieze pînă în cele mai mici amănunte mentorul de la Cotroceni dar, în materie de sarcasm şi sictir, nimeni nu se poate compara cu “tata mare”. Pe de altă parte, ca imagine, nu-l avantajează deloc rolul şefului de galerie, care repetă la infinit, cu talanga în mînă, “cîştigă PD-L/cîştigă PD-L”, după care te aştepţi să facă, precum se întîmplă în tribunele stadioanelor, “nişte valuri”! Sigur, PD-L o să cîştige alegerile, dar nu se ştie cînd, de aici încolo! Cînd sînt aduse în discuţie chestiuni concrete, prestaţia deputatului pedelist nu diferă prea mult de cea a contracandidaţilor săi, care, nu-i aşa?, bat abia acum la porţile politichiei şi deputăţiei. Devenit specialist şi în construcţii, Mironescu ne promite că, împreună cu partidul pe care îl reprezintă, va pune la punct infrastructura ţării, dar confundă Canalul Bucureşti - Olteniţa cu Bucureşti - Giurgiu. Nu ar fi o tragedie, numai că proiectul propus se află deja pe mîini bune. Poate că, în cele din urmă, prin bunăvoinţa domniei sale şi prin prisma sacrificiului suprem pe care îl va face viitorul guvern portocaliu, judeţul Constanţa va avea şi o hidrocentrală! Să fie primit! Poa’ să ningă/ Poa’ să plouă/ Noi avem hidrocentrală nouă! Mă gîndesc că, auzind de propunerea domnului deputat, constructorii de la CNE Cernavodă se vor trezi din letargie şi se vor apuca, în fine, de treabă, pentru a finaliza celelalte unităţi! Sigur, în această perioadă marcată de un profund delir electoral, vom fi în continuare îndopaţi cu multe promisiuni, proiecte şi planuri măreţe. Cui folosesc aceste vorbe goale? În colegiile constănţene, reprezentanţii partidelor care s-au aflat, chiar şi cu jumătate de normă, la putere nu au un program adecvat situaţiei de criză în care România a intrat deja pînă la gît! Cu siguranţă, criza mondială îşi va pune amprenta şi pe judeţul Constanţa. Cu ce soluţii vin salvatorii naţiunii care, acum, cuprinşi de euforia electorală, se grăbesc să prindă un loc, fie şi pe tampoane, în trenul parlamentar? Partidul lui Mironescu s-a aflat la guvernare. În urmă cu patru ani, după alegeri, dînsul se dădea cu fundul de pămînt, după cum mi-a relatat, cînd PNL a fost la un pas de a prelua controlul asupra Portului Constanţa. Cum zici, domnule Mironescu, că spuneai? “Doar peste cadavrul meu o să ia PNL portul!” Slavă domnului, nu s-a ajuns chiar pînă acolo, pentru că, în cele din urmă, liberalii au cedat. Mă rog, care sînt succesele obţinute în întrecerea socialistă de către conducerea pedelistă a CNAPMC (Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime Constanţa)? Dacă tot îi trage pe alţii de urechi pe tema sărăciei în materie de infrastructură, poate că e timpul ca Laurenţiu Mironescu să ne facă dovada competenţei sale manageriale din perioada în care a activat ca director general al companiei amintite. Să lase modestia afişată în cei patru ani de deputăţie la o parte şi să ne scoată din ştiţi dumneavoastră ce! Într-un moment al dezbaterii, am intrat în panică. Vorbind patetic despre dragostea sa pentru navigaţie, ne-a mărturisit că s-ar întoarce oricînd la vechea lui meserie… Ar fi o mare pierdere pentru politichia noastră! Dintr-un punct de vedere, am scăpat de toate grijile din lume. Ca unul care călătoresc mult pe calea ferată, sînt liniştit că nu s-a făcut mecanic de locomotivă, după cum îşi dorea domnia sa în copilărie…