Trupa Hi-Q are o însemnătate aparte pentru două interesante evenimente ce au avut loc la Constanţa, în ultimii trei ani. 7 decembrie 2007 a marcat redeschiderea cinematografului, iar din 10 decembrie 2010 sunt posibile proiecţii în 3D. La distanţă de 1080 de zile, aceste evenimente au avut în comun trupa Hi-Q, care, cu ambele ocazii, a susţinut mini-concerte. În prezent, în formula originală, după revenirea Danei Nălbaru, trupa Hi-Q se arată în cea mai bună formă, cu un sound mai elaborat, în care membrii săi exprimă experienţa celor şapte albume, două CD-uri single şi 17 videoclipuri. Vă puteţi convinge la concertul de vineri, 17 decembrie, din clubul Crush. Preţul unui bilet este de 20 lei.

Mihai Sturzu (M.S): Constanţa a venit în vieţile noastre profesionale în anul 2000, când am făcut primele emisiuni la mare. Am tot venit pe litoral, ani la rând, în fiecare vară, cu emisiunea, cu concerte... În 2010 se fac zece ani de aventură constănţeană. Sunt la Constanţa ca acasă, la Braşov, ştiu străzile, hotelurile, ştiu unde se mănâncă bine. E un fel de a doua casă pentru noi.

Rep.: Despre revenirea Danei Nălbaru în trupă, ce poţi să îmi spui?

M.S.: Revenirea ei a fost un proces foarte lung. Primul pas a fost să plece în 2003. Acum, în 2010, suntem din nou împreună şi suntem foarte mândri de acest lucru. Alături de Dana, din nou, vom continua un proiect şi o schimbare a trupei pe care am început-o acum trei ani. Astăzi, pe 10 -10 - 2010 şi pe 17 decembrie în clubul Crush suntem capabili să punem în faţa publicului nostru cea mai bună formulă Hi-Q. Suntem opt oameni pe scenă, suntem un band live, cu o tonă de echipamente după noi, cu oameni în staff-ul tehnic. Practic, munca noastră este aproape desăvârşită, la 15 ani de existenţă a trupei şi sunt foarte mândru de acest lucru.

Rep.: Şi convingerea voastră de muzicieni maturi este că muzica trebuie să fie numai live?

M.S.: Muzica trebuie să fie… muzică şi să o transmiţi cum simţi tu mai bine. E foarte complicat să vorbeşti despre asta. Dacă pui o voce pe un negativ, e jumătate live. Dacă te pui tu pe un pozitiv, eşti live pentru că tu eşti viu, ca persoană. Nu e live doar CD-ul sau când asculţi piesa la radio. Este foarte important felul în care tu simţi nevoia să transmiţi şi să iei legătura cu publicul. Noi, după toţi aceşti ani, ne-am dat seama că muzica este un fenomen foarte viu. Ne-am dat seama că muzica este un lucru care se face, se reface, renaşte de fiecare dată pe scenă. Piesa „Gaşca mea”, aşa cum s-a auzit în seara aceasta (n.r. 10 decembrie), nu a mai existat înainte. A sunat aşa doar în seara asta, aşa cum au sunat toba, clapele, aşa cum s-a auzit muzica în încăperea aceasta. Vineri, pe 17 decembrie, în clubul Crush, va fi altcumva. Din nou, se va naşte o nouă poveste care se numeşte „Gaşca mea”, „Un minut”, „Dor de tine” sau altele din piesele noastre. Ne dorim foarte mult ca oamenii care vin la concertele noastre să aibă o experienţă diferită faţă de a asculta CD-ul, acasă. De ce să mai vină la concert dacă eu îi pun să asculte acelaşi CD pe care îl are acasă sau melodia pe care o aude la radio? Practic, rezultatul pe care îl avem astăzi vine după 15 ani de muncă. Credem că ne-a ieşit!

Rep.: Vă gândiţi deja la planurile pentru anul viitor?

M.S.: O, da. Primul plan şi cel mai important este să luăm vacanţă, în ianuarie. Mai avem foarte multe de făcut până la anul. Treaba noastră se va termina de Revelion, după care vom continua un turneu pe care l-am început în această toamnă, intitulat „Încă o dată”. Am avut o agendă foarte încărcată şi am reuşit să ajungem doar în nouă oraşe. Anul viitor ne dorim să continuăm acest turneu. Este cel mai important proiect al nostru. Ne dorim foarte mult să cântăm în locaţii de concerte live, să vindem bilete şi să vină oamenii care iubesc muzica noastră.