Printre cele mai importante obiective turistice din spaţiul cuprins între Dunăre şi Marea Neagră, care pot fi vizitate de turiştii români şi străini, se numără şi cetatea Histria. Campaniile sistematice de cercetare arheologică de la cetatea Histria au fost inaugurate în anul 1914, sub conducerea savantului român Vasile Pârvan şi au fost continuate, fără întrerupere (doar în perioada celor două războaie mondiale), pînă în prezent. Datorită eforturilor depuse de arheologul Vasile Pârvan, între anii 1914 – 1916, 1921 – 1927, cercetarea Histriei a însemnat dezvelirea, în întregime, a zidului mare al cetăţii, precum şi a unui mare număr de edificii publice şi private, cum ar fi cartierul de vest al cetăţii, edificiul comercial, piaţa cu portic şi termele. De asemenea, în urma cercetărilor sistematice au fost scoase la suprafaţă inscripţii, care au oferit o imagine sugestivă a dezvoltării cetăţii.

Odată ajunşi la cetatea Histria, vizitatorii vor observa că zidul de incintă reprezintă ultima restrîngere a cetăţii pe vechiul promontoriu stîncos şi că, alături de alte trei valuri de pămînt, zidul constituia un sistem defensiv în faţa atacurilor venite dinspre continent. „Construit la puţin timp după marea distrugere gotică, de la mijlocul secolului al III-lea d. Hr., zidul a fost distrus în urma unui nou atac gotic (295 d. Hr.) şi refăcut la începutul secolului al IV-lea d. Hr, cînd aria oraşului s-a extins spre sud şi spre nord”, a declarat Cecilia Paşca, muzeograf în cadrul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa. Acest zid înconjoară cetatea, latura de vest fiind mai solidă şi mai bine conservată, iar la construirea zidului au fost folosite elemente arhitectonice aparţinînd vechilor edificii histriene şi inscripţii.

Poarta cetăţii este amplasată la mijlocul laturii de vest a oraşului şi este prevăzută cu turnuri, care cuprind între ele o curte interioară de formă rectangulară. În spatele porţii mari, arheologii au descoperit o piaţă, de formă trapezoidală, care este pavată cu lespezi de piatră, limitată la nord, est şi sud de edificii publice şi private. „În partea de est, se văd temeliile bine conservate ale unei basilici creştine, cu criptă. Spre sud, piaţa este limitată de o bazilică de mari proporţii, cu două şiruri de coloane care împart edificiul în trei nave”, a adăugat Cecilia Paşca.

Strada pe care a fost descoperită această bazilică trecea, în perioada secolelor V – VI d. Hr., drept unul dintre cele mai însemnate cartiere ale Histriei din ultima perioadă a istoriei sale. Dintre monumentele din acest cartier se evidenţiază o bazilică publică, de formă aproape pătrată, a cărei suprafaţă interioară este separată de două rînduri a cîte trei pilaştri şi care datează din secolele V – VI d. Hr., dar şi un edificiu comercial, care este format dintr-o sală absidală, precedată de o cameră intermediară şi de o serie de boxe pentru vînzarea produselor.

La fel de importante sînt şi băile romane, care pot fi vizitate în cetatea histriană. „Întregul edificiu al băilor publice se împarte în două părţi: cea de nord cuprinde sălile de acces şi de distracţie ale publicului, iar cea de sud cuprinde piesele cu funcţiune termală. Tot în această parte erau şi accesoriile: praefurnia (cuptoarele) şi gurile de canalizare. Partea de nord este împărţită în două sectoare, într-un şir de şase pilaştri”, a explicat muzeograful Cecilia Paşca.

Interesant de străbătut este şi cartierul economic, unde edificiile au fost construite în cursul secolului al VI-lea d. Hr., fiind utilizate atît ca ateliere, cît şi ca prăvălii cu depozite mari cu grîne. De asemenea, zona sacră este unul dintre punctele de atracţie ale cetăţii Histria, unde, în urma cercetărilor, a fost atestată existenţa unor monumente din a doua jumătate a secolul al VI-lea d. Hr., moment căruia i se poate ataşa prima fază de construcţie a templului lui Zeus şi a unui templu al Afroditei. Tot în zona sacră a cetăţii, au fost scoase la suprafaţă mai multe fragmente arhitectonice din marmură, care au aparţinut unui templu doric, dedicat „Marelui Zeu”, care datează din secolul al III-lea d. Hr. „La sfîrşitul perioadei elenistice - începutul celei romane, zona sacră a fost transformată într-un cartier de locuinţe. Acest cartier a format obiectul a numeroase refaceri şi transformări, a continuat să existe pînă în secolul al VI-lea d. Hr.. În partea de nord, situate deasupra ruinelor templului lui Zeus, se păstrează vestigiile unui mare edificiu, construit la începutul secolului al IV-lea, în timpul lui Constantin cel Mare”, a concluzionat Cecilia Paşca.