Nici nu s-a uscat bine tuşul tipografic al editorialului trecut, că au şi explodat o sumedenie de ştiri în presă! N-aş fi crezut că semnalul de alarmă pe care am încercat să-l trag ieri se va confirma atât de repede… De fapt, aproape toată săptămîna ce urmează să se încheie a stat sub semnul dezvăluirilor şi al suspansului politic. Rapiditatea cu care se derulează evenimentele este de-a dreptul ameţitoare, însă a devenit niţel cam ciudată, ca să nu zic suspectă. Am senzaţia paradoxală că o „mînă nevăzută” orchestrează, aidoma unui dirijor din umbră, toată această avalanşă de informaţii senzaţionale. Dacă suspiciunea mea nu este întemeiată, înseamnă că lumea politică românească a înnebunit de tot.

Scriam ieri că, pe mine, ca simplu alegător, mă încearcă sentimentul deznădăjduit că toate partidele politice din România sînt „o apă şi un pămînt”. De trei zile, urmăream cu stupoare spectacolul grotesc care se petrece în Parlament în legătură cu dosarele miniştrilor „penali”. Dar pentru că încălcarea Codului de procedură penală, a separaţiei puterilor în stat şi a independenţei justiţiei n-au fost suficiente, s-a mai petrecut încă o situaţie demnă de Caragiale. În subcomisia care cercetează dosarele penale s-a nimerit, din „neatenţie”, chiar ruda unuia dintre învinuiţi. Mai pe româneşte, finul i-a citit dosarul naşului, după care s-a jurat în public că nu-i va spune nimic acestuia, dovedind cît de adevărată este ironia unei expresii pe care o voi parafraza aici: „sîntem o ţară de cuscri, socri, cumnaţi, fini, naşi sau gineri”! Din această ecuaţie balcanică i-am omis, din greşeală, pe nepoţi şi verişori… Ce mai tura-vura, sîntem un popor de „neamuri”, iar Constituţia şi legile ţării nu fac altceva decît să ne gîdile în buric. Cu o zi mai devreme apăruse dezvăluirea despre casa socrilor lui Mircea Geoană, în care s-a arătat negru pe alb colaborarea frăţească (alt grad de rudenie pe care l-am uitat!) între PD, PSD, PNL şi chiar PNŢ-CD, dacă-l punem la socoteală şi pe Mugur Isărescu, pe atunci prim-ministru din partea ultimului partid enumerat. Vă amintiţi cîntecul popular „hai să facem hora mare”? Iată că hora cea mai mare dintre toate este aceea a corupţiei! Dar după toate astea, mai vine şi Băsescu să toarne gaz pe foc, acuzînd unii candidaţi de „blaturi”. Mie, unul, campania asta nu mi se păruse apatică, însă acum a devenit nebună de-a binelea. În urma acuzaţiei preşedintelui au apărut imediat şi fotografiile cu „cina romantică”, la un restaurant bucureştean, pe care au petrecut-o Vasile Blaga şi Cristian Diaconescu, acum o lună… Şi pentru că totul trebuie să dovedească faptul că Traian Băsescu este „oracolul de cursă lungă” s-a ivit şi blatul fotbalistic, însă nu unul de duzină, ci unul de-a dreptul monumental, în care Gigi Becali n-a primit de la Dumnezeul său o „mîngâiere”, aşa cum spera pentru a cîştiga Steaua campionatul, ci tocmai pumnul de care se temea! Dar un pumn cu adevărat „greu”, în valoare de 1.700.000 de euro, adică bani pe care 90% din populaţia acestei ţări nu-i cîştigă nici în zece vieţi.

Vă spun sincer, îmi vine să dau cu o căciulă ciobănească de pămînt, exclamînd ca Brânzovenescu: „Trădare să fie, dar s-o ştim şi noi!”. Hai să-nchidem hora mare…