După cinci ani de mandat, sînt cetăţeni care nu au priceput încă, asta e situaţia!, de ce prezidentul nostru spune că este un jucător! La ce se referă domnia sa? La jocul de picioare? La jocul ploapelor? La jocurile sale de cuvinte? Poate la jocurile politice din ultima vreme! La jocul “Nu te supăra, frate!” În ultima vreme, sosesc pe adresa redacţiei tot felul de întrebări iscoditoare pe această temă. De ce se laudă Traian Băsescu că este un preşedinte jucător? Înclin să cred că îşi atribuie singur această calitate pentru simplul motiv că se joacă excesiv de mult cu nervii noştri… Din joaca asta am ajuns să stăm cu ei întinşi la maxim. Mă refer direct la nervii populaţiei. La final de mandat, oamenii vor să ştie în ce constă rolul pentru ţară al preşedintelui jucător. Aşa se explică interesul pentru acest subiect. Se fac clasamente pe diverse discipline sportive de bază. Sînt trecute prin filtrul opiniei publice loturile unor echipe de fotbal, lupte, oină etc. Cu toate acestea, dilema persistă. Sînt cititori care îi reproşează preşedintelui că nu poartă un echipament adecvat disciplinei sportive pe care o practică pe terenul politichiei. Sînt persoane din generaţia mea care invocă vehement lipsa jambierelor. Alţii se tem să întrebe dacă preşedintele este bîntuit de mania jocurilor de noroc. Din cîte ştiu, nu. Ca jucător, în opinia mea, domnul Băsescu nu iartă nicio horă, indiferent de originea şi de mesajul ei. Dumnealui este un bun jucător de horă. Indiferent de situaţia în care se află ţara, dînsul se prinde în toate horele organizate pe tărîmul patriei. Din acest punct de vedere, este un jucător imbatabil! Joacă hora nu se lasă! Dacă e nevoie, se urcă şi pe casă! La început de mandat, cînd se tăvălea pe jos cu ţigăncile pe o terasă din staţiunea Neptun, ne-am grăbit cu toţii să-l criticăm pentru gestul său spontan. De unde să ştim noi că hora face parte din doctrina sa personală, chiar dacă lipseşte din repertoriu hora frăţiei? La horă, preşedintele este neobosit şi inventiv. De multe ori, acolo unde este înconjurat doar de susţinători şi de simpatizanţi, transformă hora într-o grămadă ca la rugby. În fapt, trage o gură sănătoasă de oxigen şi se sfătuieşte cu consilierii săi travestiţi în pirande sau puradei, dacă e vorba de Boc. Chiar dacă nu avem niciun motiv de a petrece, hora veseliei face parte din limbajul direct al preşedintelui. Ori de cîte ori este întrebat de consistenţa promisiunilor sale electorale, preşedintele învîrte bătuta pe tăpşan. Ca să nu fie identificat prea uşor de către cei care întreabă despre lozinca “Să trăiţi bine”, imită fel de fel de personaje populare. Se îmbracă în straie de munte şi tunde berbecul identificat în persoana lui nea’ Alecu. Se amestecă printre oile care scriu “BUCOVINA” cu litere mari de tipar. Răvăşeşte oile înainte de vizitele de lucru turistice ale Elenei Udrea. Şi ăsta este tot un joc! Hora a devenit instrumentul de lucru al preşedintelui ori de cîte ori ţara arde. Din motive obiective, într-o astfel de situaţie, nici măcar baba nu se mai piaptănă!