O concentrație mai mare decât cea medie de hormoni masculini, cunoscuți sub numele de androgeni - care pot să apară pe cale naturală sau prin dopaj -, poate să îmbunătățească performanțele atletice ale femeilor suficient de mult încât acestea să câștige probele la care concurează, potrivit unui nou studiu realizat cu ajutorul unor sportive care au participat la campionate mondiale, informează Reuters. Aproape 40% dintre cei 296 de sportivi care sunt în prezent suspendați din competițiile internaționale din cauza dopajului - deoarece au luat medicamente care le îmbunătățesc performanțele - sunt femei, iar aproximativ jumătate dintre ele au fost depistate pozitiv cu androgeni, au precizat autorii acestui studiu, publicat în „British Journal of Sports Medicine“.

Unele femei, însă, prezintă în mod natural o concentrație mai mare de androgeni și din acest motiv au apărut controverse legate de dreptul lor de a concura în competiții sportive, notează autorii cercetării. "Relația cantitativă dintre concentrațiile mărite de testosteron și performanța atletică îmbunătățită ar trebui să fie luată în considerare atunci când se discută despre eligibilitatea unor femei cu hiperandrogenism pentru a putea să concureze în categoria feminină a unor competiții", au precizat autorii studiului.

Stephane Bermon, profesor la Universitatea Cote d'Azur din Nisa și medic la Institutul pentru Medicină Sportivă din Monaco, și Pierre-Yves Garnier, medic la International Association of Athletics Federations (IAAF) Health and Science din Monaco, au cercetat dacă nivelurile de androgen au influențat performanța atletică pentru 1.332 de femei și 795 de bărbați care au participat la probe de pistă și de stadion la edițiile din 2011 și 2013 ale Campionatelor Mondiale de Atletism IAAF.

În total, 44 de femei au prezentat concentrații ridicate de testosteron liber și 101 bărbați au prezentat concentrații de testosteron liber sub medie.

Dintre cele 24 de atlete depistate cu concentrații ridicate de testosteron total, nouă prezentau niveluri ridicate pe cale naturală, datorită unei afecțiuni denumite tulburare hiperandrogenică de dezvoltare sexuală, alte nouă sportive s-au dopat, iar șase cazuri nu au putut fi clasificate.

Concentrațiile mai mari de testosteron înregistrate în cazul sportivelor au dus, ca urmare, la rezultate mai bune cu 2,73% în cursele de 400 de metri, cu 2,78% mai bune în cursele de 400 de metri garduri și cu 1,78% mai bune în cursele de 800 de metri, în comparație cu sportivele care prezentau concentrații de testosteron considerate normale. Diferențele au fost cele mai pronunțate în probele de aruncare a ciocanului, unde femeile cu concentrații mai mari de testosteron au obținut rezultate mai bune cu 4,53%, și în probele de săritură cu prăjina, unde rezultatele lor au fost cu 2,94% mai bune.

Deși aceste îmbunătățiri ale rezultatelor par minore, în universul atleților de elită ele sunt suficiente pentru a transforma sportivi de nivel mediu în medaliați la campionatele mondiale. În schimb, oamenii de știință nu au găsit diferențe semnificative între performanțele sportivilor de sex masculin atunci când au comparat rezultatele obținute de atleții cu concentrațiile cele mai ridicate, respectiv cele mai scăzute de testosteron liber.