Hoţul neprins a devenit o personalitate complexă. Afirmarea sa deplină datează din perioada în care a sesizat că, în ciuda calculelor făcute în teren, ulciorul merge, totuşi, de multe ori la apă. Performanţa ulciorului se datorează, în mare parte, instituţiilor statului, încetinelii cu care acestea acţionează. De altfel, în lungile sale pledoarii despre morală şi dreptate, hoţul neprins recunoaşte, cu o sinceritate dezarmantă, acest lucru. Mai mult decât atât, ori de câte ori are ocazia, nu conteneşte să-şi manifeste admiraţia şi recunoştinţa faţă de cei care i-au asigurat cadrul necesar şi propice afirmării sale plenare. Dacă cei în drept şi-ar fi făcut datoria, dumnealui nu ar mai fi funcţionat ca specimen. A existat o perioadă în care, ce-i drept, hoţul neprins reprezenta o raritate. Din când în când, apărea prin unele dosare cu AN (Autor Necunoscut). Susţinut de legislaţia aflată în vigoare şi de proptelele sale sus-puse, hoţul neprins a ajuns stindardul tupeului autohton. Chiar dacă se întâmplă să-l prinzi cu raţa în gură, în ciuda faptului că mahării vânează mistreţi, el se jură că nu fură. În această ipostază, am asistat la numeroase situaţii hilare când instituţiile statului au recunoscut că au avut vedenii, despăgubindu-l pe hoţul neprins! Ce-i drept, specimenul ştie ca nimeni altul să te prostească din ochi. Indiferent câte dosare are la activ, asupra lui planând numeroase bănuieli, individul face caz de statutul său de hoţ neprins. Pe această bază, după ce a intrat în politică, a fost promovat în diverse funcţii importante. Degeaba au cârâit unii, aducând în discuţie diverse aspecte din viaţa lui personală. Susţinătorii săi de la centru au închis gura tuturor cârcotaşilor, reamintind că dumnealui este hoţul neprins. Poţi să mai spui ceva? În faţa argumentului suprem, mucles! Ieşit cu faţa curată din trecutele campanii electorale, hoţul neprins şi-a reluat lecţiile de morală şi de educare a poporului în spiritul crizei economice. Convins că nimeni nu-i poate face nimic, hoţul neprins s-a întrecut pe sine în materie de tupeu. Acum, fără ruşine, lucrează la lumina zilei. Sigur, este oarecum mai moderat în momentele în care bagă mâna în caraiman sau se vâră în tot felul de afaceri necurate. Dacă cineva cârâie, ne reaminteşte tuturor de drepturile hoţului neprins. Faţă de oricare cetăţean al patriei, hoţul neprins are numai drepturi. Îndatoriri, cum să zic, ioc! Dacă abordăm chestiunea din punct de vedere al moralei de doi lei, hoţul neprins este om cinstit. Să nu-l atingi pe chestia asta că te-ai fript! Hoţul neprins reacţionează precum pisica blândă. Când intră în călduri, şi asta se întâmplă destul de des, zgârie rău. Hoţul neprins este ca mutul. Tace şi le face. Evident, pe şest. Repet, te face din ochi. Dacă îl surprinzi cu mâna în buzunarul tău, mângâindu-ţi portofelul dolofan, motivează că este sensibil din cauza gerului de afară… Poţi să laşi un asemenea artist să-i degere degetele?