Tot mai multe cadre medicale din țară încep să posteze pe rețele de socializare, dar nu numai (în ziare, pe bloguri), viața grea pe care o duc din cauza lefurilor mizere și a condițiilor precare de lucru din spitale. Angajații în halate albe explică amănunțit prin ce trebuie să treacă, lună de lună, pentru a supraviețui, dar și ce eforturi trebuie să facă pentru a putea participa la unele evenimente medicale sau pentru a putea să-și cumpere cărți sau banalul stetoscop. Trăiesc cu speranța că mai-marii țării îi vor auzi și vor lua, în cele din urmă, măsuri favorabile sistemului sanitar românesc. Problema este că absolut toate autoritățile române cunosc prea bine situația, știu cât câștigă atât doctorii, cât și asistenții medicali și la fel de bine știu ce se poate face cu salariile pe care le câștigă angajații din Sănătate. Recent, medicul rezident Gabriela Profir din București a adresat o scrisoare chiar președintelui României, Klaus Iohannis. Până la reacția șefului statului, reprezentanți ai Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice (COPAC) din România și-au manifestat susținerea față de medicul rezident. În această săptămână și-a scris nemulțumirile, detaliat, și Radu Adelina, de 47 de ani, medic primar medicină internă, șef secție medicală la Spitalul Județean Vâlcea, în speranța că cineva o va auzi.