Zilele trecute, domnul Pinalti, primarul pedelist al oraşului Piatra Neamţ, s-a adresat alegătorilor săi din fundul paharului plin cu şpriţ de vară. De altfel, în partidul pe care îl reprezintă, şpriţul de vară ocupă un loc de frunte în topul mijloacelor de comunicare. De cînd prezidentul s-a etalat şi dumnealui în astfel de acţiuni de la om la om şi de la om la pom, şpriţul de vară a căpătat noi conotaţii în plan social. Sigur, în funcţie de exponent, ţinînd cont de figurile personale, mijloacele de exprimare diferă de la un personaj la altul. În cazul prezidentului, şpriţul de vară dezvoltă nevoia de mişcare prin dans şi voie bună. În urmă cu cinci ani, debutul său a fost oarecum timid. Preşedintele s-a dezmorţit abia după ce, în timpul unui dans ţigănesc cu mişcări desprinse dintr-o şatră fruntaşă, domnia sa a articulat cîteva palme răsunătoare podelei pe care juca ţonţoroiul. De atunci, după cum o atestă stenogramele ultimelor tîrguri şi festivaluri, a progresat cît alţii în două mandate! Spriţul de vară a devenit instrumentul de bază al politicienilor săi, dovadă că, în ultima vreme, marile decizii privind soarta patriei şi a naţiunii au fost luate la restaurant. Domnul Pinalti nu este un orator la fel de bun ca preşedintele. Unii spun că ar fi timid. Alţii pun sincopele sale personale pe seama obiceiului personal şi indivizibil de a se bălăngăni tot timpul ori de cîte ori bea peste măsură. În schimb, are alte calităţi. Cîntă cu foc. Este tandru peste măsură. Generos cu reprezentanţii poporului lăutar. Îmbină foarte bine mesajele de stînga cu cele de dreapta. Plînge cînd pe umerii îmblăniţi ai baronilor locali, cînd în palmele asudate ale proletariatului osîndit la criză. Faţă de preşedinte, domnul Pinalti confundă puţul gîndirii sale cu fundul paharului. E drept, cînd abordează repertoriul de taraf, este imparţial. Chiar dacă, atunci cînd se află în dificultate din cauza consumului exagerat de şpriţ de vară, îşi ţine cu greu echilibrul pe scaunul moştenit de la TAPL de către unitatea de alimentaţie publică frecventată. Gradul ridicat de umanitate, ceea ce reprezintă o raritate în Guvernul României, este ilustrat de numărul mare de bancnote de euroi lipite pe fruntea unui lăutar celebru, ca şi de depunerile metalice de la pieptul acestuia. Dacă Boc ar fi lipit, precum Pinalti, cîte 100 de euro pe cap de grevist, atunci, cu siguranţă, ar fi reuşit să anihileze amplele mişcări de protest din aceste zile. Faţă de alţi politicieni consacraţi, domnul Pinalti recunoaşte cinstit şi lăutăreşte, în calitatea sa de reprezentant al Puterii, că nu ne mai facem niciodată bine. În cazul său, după cum am văzut la televizor, i s-a umplut de foarte multe ori paharul. Din acest punct de vedere, destinul său seamănă cu cel al maselor largi populare. Desigur, diferă conţinutul. La noi, paharul s-a umplut cu venin şi sărăcie, iar la el, nu-i aşa?, cu şpriţ de vară şi euroi. Căzut în fundul paharului, Pinalti a adus un omagiu clasei muncitoare. I-a cîntat de milă…