Achiziţia unei case este un pas pe care cu greu te înduri să-l faci. Alergătura, hârţogăraia şi nervii te fac să te gândeşti de mai multe ori, mai ales dacă eşti nevoit să faci un împrumut în bancă. Mulţi spun că, decât să plăteşti chirie, mai bine îţi faci o rată la bancă şi devii „chiriaş al băncii”, cu menţiunea că, peste ani, „dacă eşti cuminte”, devii proprietar. Vorbeam despre hârţogăraie. Cea mai mare tevatură este până când numele tău apare pe actele casei. Să nu faci cumva greşeala să respiri uşurat după ce s-au semnat toate hârtiile şi să te simţi împlinit că ai un acoperiş deasupra capului. Indiferent cum te simţi după cumpărarea imobilului, cert este că ai obligaţia ca de aici înainte să treci pe la toate companiile de utilitate publică să faci contracte pe numele tău. Asta dacă vrei să ai apă, lumină ori căldură. Dacă eşti o fire mai boemă, căreia îi place să trăiască la lumina lumânării, să se spele cu apă de ploaie ori să se încălzească în jurul unui foc de tabără în mijlocul sufrageriei... nu mai este nevoie de vizită la firmele cu pricina. Însă, indiferent de cât de boem eşti, trebuie să plăteşti impozit pe clădirea pe care o ai în proprietate. De asta nu scapi. Aşa se face că un pas important constă în a lua câteva hârţoage ale casei şi ale tale şi a te prezenta în persoană la Serviciul Public de Impozite şi Taxe. Când ajungi la ghişeele SPIT, trebuie să ceri de la registratură o „Declaraţie pentru stabilirea impozitului pe clădiri persoane fizice“. După ce ai completat declaraţia, mai trebuie să prezinţi la ghişeu actul de dobândire a imobilului - copie/original, planurile/schiţele cadastrale - copie/original, cartea de identitate - original şi copie ori delegaţia/împuternicirea şi cartea/buletinul de identitate al delegatului/împuternicitului, după caz şi formularul tipizat „Declaraţie specială de impunere privind stabilirea impozitului pe clădiri majorat, în cazul persoanelor fizice deţinătoare a mai multor clădiri“. După ce ai trecut de procedura asta, poţi spune, în sfârşit, că ai o casă.