Cât de mare este bucuria de a-ţi cumpăra o maşină? Pentru unii, e foarte mare. Să nu mai stai după autobuze atunci când mergi la muncă, să nu mai depinzi de alţii atunci când ai nevoie să cari ceva... Toţi cei care au făcut o astfel de achiziţie ştiu că procedura nu se încheie după ce au semnat procesul-verbal de vânzare-cumpărare. După achiziţionarea unei maşini, noul posesor al autovehiculului trebuie să urmeze câţiva paşi pentru a înmatricula autoturismul. Doar aşa poate circula cu el pe drumurile publice. În primul rând, trebuie să pregătească câteva documente pe care ulterior le va prezenta la ghişeele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (SPCRCIV). Pentru înmatricularea unui autoturism e nevoie de cartea de identitate a vehiculului (copie şi original), fişa de înmatriculare, cu viza agenţiei fiscale de la Serviciul Public de Impozite şi Taxe, actul de proprietate, documentele de înmatriculare străine şi traduceri legalizate ale acestora (dacă este cazul), plăcile cu numărul de înmatriculare străin (dacă este cazul), actul vamal (când vehiculul provine din afara UE), certificatul de autenticitate emis de Registrul Auto Român (cu excepţia vehiculelor noi), inspecţia tehnică periodică, poliţa de asigurare obligatorie, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule - achitată la Administraţia Finanţelor Publice şi care variază în funcţie de motor, actul de identitate al proprietarului sau certificatul de înregistrare al firmei, după caz, contravaloarea certificatului de înmatriculare ce se achită la CEC - 37 de lei şi o cerere-tip ce poate fi descărcată de pe site-ul instituţiei sau poate fi luată de la ghişeele SPCRPCIV. Documentele de înmatriculare vor fi depuse personal de proprietarul vehiculului sau de un împuternicit al acestuia prin procură notarială, în cazul persoanelor fizice, sau de către un delegat autorizat, în cazul persoanelor juridice.