Într-un context destul de puţin fericit pentru România, joi, 7 mai, se declanşează campania electorală pentru alegerile europarlamentare. Pe 7 iunie mergem să votăm. Potrivit ultimelor sondaje, starea de nemulţumire şi confuzie este dominantă în rîndul electoratului. Peste 50% din populaţia României crede că lucrurile merg într-o direcţie greşită. Deşi beneficiara unei majorităţi zdrobitoare în Parlament, cea mai mare după Decembrie 1989, alianţa de conjunctură şi criză dintre PSD şi PD-L nu pare să convingă. Au trecut cinci luni de la crearea unui Guvern susţinut în Parlament de 75% din senatori şi deputaţi, dar măsurile extrem de controversate dau naştere unor conflicte grave. Emil Boc, jurist de meserie şi premier pe hîrtie, a lansat deja cîteva ordonanţe care încalcă legea. Curtea Constituţională s-a pronuntat deja. Gheorghe Pogea, pupilul de marmură al lui Adriean Videanu, lansează, ca ministru de Finanţe, tot felul de măsuri ce vor sufoca societăţile comerciale. În loc să le ajute, să le stimuleze în perioada de criză, pentru a fi capabile să dea mai multe taxe la buget, faimoasele IMM-uri sînt sugrumate cu un regim fiscal criminal. În tot acest timp, PSD-ul tace. Conduce un minister al IMM-urilor afectate de colegii de guvernare şi nu protestează. Ministrul Agriculturii, Ilie Sârbu, este şi el victima unei rectificări bugetare care trimite domeniul pe care-l păstoreşte în zona subzistenţei şi a sărăciei financiare. Liderul PSD Mircea Geoană e încă optimist pentru partidul său, crezînd că va cîştiga europarlamentarele. Nu contest că poate fi aşa, dar gustul amar al guvernării îl poate trimite pe locul doi sau trei la prezidenţiale. Căderea dramatică în sondaje a lui Traian Băsescu şi a PD-L nu poate să nu afecteze şi PSD. S-au promis mari investiţii, în infrastructură şi amenajare teritorială. Zona litorală este în continuare subdezvoltată din punctul de vedere al căilor de transport, cea montană suferă de aceeaşi boală. Românii, obişnuiţi cu ideea că au trecut 20 de ani şi evoluţiile semnificative încă nu apar, creditează totuşi. Cheltuiesc bani şi speră să li se ofere ceva mai mult şi mai bine pe viitor.

Alegerile europarlamentare au o miză relativ redusă pentru electorat. Sînt puţini cei care ştiu ce înseamnă Parlament European, Consiliu European sau Comisie Europeană. Nu trebuie condamnaţi. În mintea românului agresată de probleme financiare, de sănătate, de nervii pe care ţi-i face statul român în fiecare zi, nu s-a făcut încă legătura între interesul său zilnic şi Parlamentul European. Puţine, mult prea puţine teme din agenda europarlamentarilor noştri au de a face cu subiectele zilnice de interes pentru românii din zonele urbane şi rurale. Nici măcar acelea care pot trezi interesul imediat, precum tariful la roaming sau statutul produselor româneşti pe piaţa UE, nu sînt explicate şi mediatizate de cei peste 30 de europarlamentari români. Un soi de comoditate cu aer de superioritate s-a instalat în rîndul actualilor europarlamentari. Ei sînt acolo sus, la Bruxelles şi Strasbourg, cu problemele mari, europene. Cei care-i votează sînt aici, în România, cu aceleaşi dureri de cap de ani la rînd: spitale murdare şi nemodernizate, străzi şi şosele de nivelul anilor ‘60, lipsa grădiniţelor, preţuri mari, salarii mici şi multe altele.

Noul mandat al europarlamentarilor este acum de cinci ani. O perioadă suficientă pentru un trai decent şi pentru impunerea unor iniţiative care să protejeze interesul naţional românesc. În următoarea lună, îi vom vedea pe candidaţi din nou pe televizor, vorbind de lucruri mari, frumoase, interesante şi de cît sînt ei de preocupaţi de promovarea ţării noastre. Pe Elena Băsescu, Gigi Becali şi Rovana Plumb…

Estimările de participare la vot nu sînt deloc încurajatoare. Peste 60% din populaţie nu se va prezenta. Pentru PSD şi PD-L, aflate la putere, va fi un semnal serios în perspectiva prezidenţialelor. PNL si UDMR, opoziţia de catifea, îşi vor aduna şi ele procentele pentru o valorificare cît mai bună în toamnă. Oricît am dori să evităm subiectul, este clar ca lumina zilei că europarlamentarele sînt doar un exerciţiu politic pentru prezidenţiale, acele alegeri cu cea mai mare miză pentru românul de rînd.