În intervalul 2007 - 2013 (minus ultima lună din 2015), România a avut un grad de absorbție a fondurilor comunitare de 60%. În noiembrie 2015, am ajuns de la 60 la 74,3%, fiindcă ne pricepem să îngrășăm porcul în ajun. Tot am pierdut circa cinci miliarde euro. Cea mai slabă axă a fost cea de transport. Cea mai bună - dezvoltarea resurselor umane; aici au fost, însă, și cele mai multe nereguli, finanțările fiind blocate de mai multe ori de Comisia Europeană. Nici noul exercițiu financiar, 2014 - 2020, n-a început prea bine, România pornind la drum cu un sistem informatic de gestiune a fondurilor complet deficitar și mai multe axe în care nu s-a contractat încă nici măcar un eurocent. Pentru a recupera decalajele uriașe față de vestul Europei, trebuie să ne mișcăm cu talent. Și nu-n 2022, ci în 2017. Avem vreo șansă?

DEZASTRU Țara noastră n-a fost niciodată prietenă cu fondurile europene, deși, culmea, are o foame teribilă de bani. Parcă e mai OK să îi câștigi muncind cinstit, făcând evaziune sau jefuind în voie bugetul de stat, decât să ți-i dea cineva gratis. Că doar nu suntem un popor de cerșetori, nu-i așa? Pe de altă parte, țări mult mai avansate din vestul Europei s-au bătut pe banii comunitari, ba chiar au recurs și la trucuri mai mult sau mai puțin legale pentru a lua mai mult. La granița dintre Spania și Portugalia, spre exemplu, fermierii mutau cirezile de vaci dintr-o țară într-alta, ca să acceseze mai mulți bani din sacul dedicat agriculturii. În România, la finele lui 2015, rata de absorbție a banilor europeni, pentru exercițiul financiar 2007 - 2013, a ajuns la 74,3% (14 miliarde euro dintr-un total de 19); și asta doar pentru că în octombrie s-a instaurat panica și, până la 30 noiembrie, am ajuns de la 60 la 74,3% (creștere cu circa 23% într-o singură lună, după mai bine de jumătate de deceniu de tăiat frunze la câini). Pe scurt, tot am pierdut vreo cinci miliarde euro. Axe au fost mai multe, șapte în total, cea mai de succes, cu o rată finală de absorbție de 87%, fiind POS DRU (dezvoltarea resurselor umane). De ce? Pentru că nu trebuia să faci mai nimic pentru acești bani. Finanțările nu erau condiționate de cine știe ce investiție sau lucrare, ci doar de organizarea unor cursuri de instruire a salariaților, crearea câtorva noi locuri de muncă și reprofesionalizarea unor șomeri. Aici au fost, însă, și cele mai multe probleme tehnico-tactice, motiv pentru care plățile au fost întrerupte constant de Comisia Europeană. La polul opus este axa de transport, cu o absorbție de 61% din alocarea totală de 4,3 miliarde euro. Am vrea drumuri și autostrăzi, dar e prea complicat să le facem...

NEREGULI În plus, Curtea de Conturi a României (CdC) a identificat erori de circa 82,98 milioane lei pe partea de eligibilitate a proiectelor europene, în exercițiul 2007 - 2013, și încălcări ale normelor de achiziții cu un impact de 20,76 milioane euro, conform raportului pe 2015 al instituției, publicat la finele lui ianuarie 2017 - „Principalele categorii de nereguli identificate au vizat abateri de la normele și dispozițiile privind eligibilitatea (stabilirea unor cerințe de calificare care nu aveau legătură evidentă cu obiectul contractului, impunerea prin documentație a unor cerințe de calificare restrictive și nelegale, neîndeplinirea de către câștigători a cerințelor de calificare și selecție). Totodată, au fost constatate și cheltuieli neeligibile, reprezentând, spre exemplu, erori de calcul al avansului de materiale, lucrări neexecutate sau cheltuieli pentru care nu au fost prezentate documente justificative“.

CE URMEAZĂ? Un nou exercițiu financiar, 2014 - 2020; și nici acum n-avem un start senzațional. La jumătatea anului trecut, ne „lăudam“ cu un grad de absorbție de fix 0,18% (media comunitară era de 1,7%). Tehnocrații au pasat vina pe Guvernul Ponta, iar noul Executiv a jucat o carte similară, aruncând pisica în curtea tehnocraților. Potrivit raportului anual, publicat pe site-ul ministerului de resort (www.fonduri-ue.ro), s-au lansat totuși 59 de apeluri, în valoare de 13 miliarde euro, reprezentând 40% din alocarea pentru intervalul 2014 - 2020, și s-au încheiat contracte de finanțare de 1,5 miliarde euro. Important - România nu are încă un sistem informatic complet actualizat, cu care să poată accesa banii de la UE, autoritățile fiind nevoite să utilizeze o antichitate luată la pilă. Clasic! La noul sistem se lucrează intens... chipurile. Să vedem câți bani vom pierde din această cauză; nu de alta, dar România primește a treia alocare ca mărime, după Polonia și Italia, pentru dezvoltare urbană durabilă; iar autoritățile au hotărât ca 20% din totalul fondurilor europene alocate să fie administrate de către aleșii locali. Mai exact, 39 de orașe, reședințe de județ, vor gestiona direct o mare parte a banilor comunitari, după cum a explicat comisarul european pentru Politică regională, Corina Crețu.

CE AVEM DE FĂCUT? O scrisoare deschisă către premierul Grindeanu & Co., semnată de 161 de experți care au lucrat în cadrul Programelor Operaționale Dezvoltarea Resurselor Umane și Capital Uman 2007 - 2013, oferă câteva direcții clare de urmat (în 2017, atenție!), dacă vrem să ajungem un grad de absorbție de peste 80% (aproape 100 miliarde lei), până la finele lui 2020 - „Confirmarea de către Autoritatea de Management a PO-CU a înregistrării proiectelor depuse pe apelurile închise; publicarea numărului de proiecte înregistrate în sistemul electronic MySmis în cadrul fiecărui apel și contorizarea în timp real a schițelor înscrise; urgentarea evaluării proiectelor depuse, în ordinea închiderii apelurilor; publicarea și asumarea unui calendar clar al viitoarelor lansări de apeluri de proiecte; evitarea publicării unor ghiduri cu erori tehnice majore și repararea sistemului informatic defectuos MySmis 2014+; constituirea unor grupuri tehnice de lucru care să funcționeze în mod real, prin consultarea transparentă, publică a experților; dinamizarea și responsabilizarea Help Desk-ului din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, care, în 2016, a furnizat răspunsuri tardive, incomplete și de multe ori contradictorii“. Experții avertizează că, deși a trecut o lună din 2016, nu există nicio evaluare finalizată și niciun contract de finanțare semnat în cadrul PO-CU - „Sunt depuse proiecte de peste un miliard de lei, care ar fi putut fi contractate în 2016 și ar fi ajutat mii de persoane cu diverse nevoi sociale, educaționale, de sănătate etc“. Doar să nu auzim, prin 2022, aceleași scuze...