■ 9 din 10 tipuri de iaurt sunt fabricate din lapte standardizat! ■ 2 din 10 tipuri de iaurt conțin adaosuri proteice! ■ Doar 1 din 10 tipuri de iaurt este fabricat 100% din lapte românesc ■ Doar 15% din tipurile de iaurt analizate sunt ambalate în ambalaje din sticlă! ■ 13% din tipurile de iaurt analizat conțin adaos de smântână!

Studiul privind calitatea iaurturilor face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Să învățăm să înțelegem eticheta!”. Prin această campanie, experţii Asociaţiei Pro Consumatori (APC) îşi propun să-i înveţe pe consumatori să înţeleagă eticheta produselor alimentare astfel încât aceştia să facă achiziţii în cunoştinţă de cauză.

Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat 45 tipuri de iaurt din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri), cu gramajul cuprins între 100 g și 300 g, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenția în ceea ce privește conținutul acestui tip de produs și potențialele efecte asupra sănătății consumatorilor.

Iaurtul face parte din categoria numeroasă a „lactatelor acide“ sau „lactatelor fermentate“, adică produse lactate cu gust acru, cum este numit în Merceologie (știința mărfurilor) grupul produselor rezultate din lapte ca urmare a acțiunii în timp a unor microorganisme specifice (bacterii de fermentație). Denumirea de iaurt vine din limba turcă, unde se pronunță cam la fel, dar se scrie yoğurt; pronunția termenului este aprox. asemănătoare peste tot undeeste cunoscut și se consumă iaurt.

Iaurtul, bunăoară, este considerat, în multe țări, ca fiind o creație bulgărească, motiv de nemulțumire pentru turci care găsesc că poporul lor consumă iaurt de mai multe mii de ani decât alții. Trebuie precizat că extinderea atât de largă a termenului yogurt (cum îl scriu englezii) nu se datorește poporului turc, ci comerțului internațional care consideră facilăutilizarea unor termeni pe care să-i cunoască tot mai mulți consumatori. Tot astfel, considerarea iaurtului ca produs de origine bulgară este rezultatul acțiunii unui cercetător de etnie bulgară care a dat denumirea de „bulgaricus“ unei subspecii din bacteriile care fermentează laptele transformându-l în iaurt. Denumirea subspeciei Lactobacillus bulgaricus a fost acordată de comunitatea științifică internațională în onoarea medicului și biologului bulgar Stamen Grigorov, cel care, la vârsta de 27 de ani (în anul 1905), aflat la studii în Elveția, a cercetat și a lămurit prezența bacteriei care asigura producerea iaurtului bulgăresc, care, așa cum a demonstrat în studiile sale ulterioare, era de ajutor în numeroase boli și afecțiuni, de la tuberculoză (pentru care a creat și un vaccin) până la afecțiuni ale stomacului, intestinelor, sistemului genital, ORL și altele. Tot el a mai concluzionat că iaurtul „bulgăresc“ poate fi produs doar în Bulgaria și regiunile vecine din Peninsula balcanică, în alte zone bacteria cunoscând degenerare rapidă, pierderea calităților și extincția.

Fabricarea iaurtului comercial a transformat schema preparării iaurtului tradițional într-o tehnologie în care s-au adăugat multe și neștiute noutăți și secrete, atât în ce privește materiile prime și ingredientele, dar și în ceea ce privește modul de fabricare.