A trecut un an de la trecerea în eternitate a maestrului Vasile Cojocaru, dar imaginea sa va dăinui în sufletul celor care i-au fost discipoli, până la căderea nemiloasei cortine. Pentru a dovedi că nu l-au uitat, pe el, actorul-profesor prea grăbit, foştii studenţi şi colegi de catedră i-au organizat un spectacol artistic, in memoriam. Evenimentul a avut loc joi seară - exact la un an de la trecerea sa în lumea umbrelor - pe scena Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”, cândva sediul „Dramaticului” constănţean, căruia Ică Cojocaru i-a fost director, după ce debutase, în prealabil, pe scena sa.

Având pe scena fotografia sa, permanent luminată pe un fundal negru, moderatorul întâlnirii, fostul său învăţăcel din prima serie de studenţi, Emanuel Cârstoiu, a dat citire gândurilor şi amintirilor colegilor săi care nu au putut fi prezenţi la comemorare. Prezent pe scenă a fost doar Andu Axente, care a spus că nu trece o zi fără să-şi amintească gesturile sau vorbele profesorului său.

Muzica clasică, apreciată atât de mult de Ică Cojocaru, a ocupat un loc special în cadrul spectacolului-evocare. Printre cei care i-au adus omagii lirice maestrului s-au aflat Adrian Matiş, care a susţinut un micro-recital de chitară, violoncelistul Gheorghiţă Tănase, pianistele Simona Cernagor, Marina Dunărinţu şi violonistul în devenire Mihai Dunărinţu. Un emoţionant recital a fost susţinut de membrii Corului „Cantinela” din cadrul Colegiului Naţional de Arte „Regina Maria”, sub bagheta profesorului Horaţiu Alexandrescu.

Teatrul, ludicul şi poezia au fost şi ele prezente. Foştii săi studenţi din anul al III-lea al Facultăţii de Arte, specializarea Artele Spectacolului - Actorie, printre care şi fiica sa, Arina Cojocaru, au susţinut un spectacol inspirat din „O călătorie cu surprize”. Şi fostul său coleg şi prieten, coregraful Călin Hanţiu, a ţinut să-şi omagieze partenerul de discuţii... artistice, creând un moment coregrafic în memoria sa, „Ipostaze”, în interpretarea balerinelor Amalia Mândruţiu şi Andrada Dediu. Apoi, după un scurt moment Ceaikovski, cortina a căzut, dar nu peste amintiri.