Credincioșii din Constanța se vor putea închina timp de două săptămâni, până pe 15 februarie, la o icoană căreia i s-a dus faima peste tot în lume. Despre ea se spune că are puteri miraculoase și este în stare să facă minuni. Este vorba despre icoana Maicii Domnului, „apărătoarea și ocrotitoarea Moldovei”, depusă la Biserica „Sf. Haralambie” din Constanța (bulevardul Tomis nr. 301, zona Boema). Evenimentul este prilejuit de ocazia cinstirii hramului bisericii constănțene, pe 10 februarie. Credincioşii au venit în număr mare încă din prima zi de când obiectul sfânt a fost adus pe meleagurile dobrogene, doar-doar li se vor asculta rugăciunile. Luni, 1 februarie, la Biserica „Sfântul Haralambie“, toți cei prezenți aveau speranță în priviri. Reprezentanții Bisericii povestesc că mulți oameni s-au vindecat de boli grave doar închinându-se la icoană. ”Prin rugăciune în fața icoanei, mulți bolnavi și-au găsit alinare sufletească și trupească, vindecându-se de paralizii, arsuri, probleme psihiatrice și cardiace, dar nu numai”, spun reprezentanții Arhiepiscopiei. De aceste lucruri sunt convinși și cei care au ascultat slujba cu smerenie și apoi au trecut rând pe rând să se închine în fața icoanei. ”Am venit să mă rog lui Dumnezeu și Fecioarei Maria pentru iertarea păcatelor și pentru o problemă de sănătate a fiicei mele. Maica Domnului m-a ajutat în multe probleme, sper să mă ajute și acum”, a spus o credincioasă. Printre cei care s-au rugat în fața icoanei au fost și tineri. Spre deosebire de cei mai în vârstă, care vor sănătate, pentru ei este mai important succesul în carieră. ”Am în zilele următoare programat un interviu important și vreau neapărat să obțin slujba. Pentru asta am venit să mă rog”, a spus o tânără.

NIMENI NU ÎNȚELEGE CUM A SUPRAVIEȚUIT ÎN TREI INCENDII Adusă de la mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Hârbovăț (Republica Moldova), icoana, veche de peste 200 de ani, are o istorie tumultuoasă. Mănăstirea Hârbovăţului deține icoana din secolul al XVIII-lea, pe când stareţ era egumenul Pahomie. Icoana, păstrată cu sfințenie generații de-a rândul în familia colonelului Nicolae Alexei Albaduev, a fost dăruită mănăstirii în urma unei tragice întâmplări. După ce colonelul s-a spovedit părintelui Pahomie, în decembrie 1790, a plecat spre casă cu un cal tânăr și neînvățat, care l-a aruncat departe, omorându-l. Până în anul 1812, mănăstirea a fost reconstruită de trei ori, după trei incendii, și, de fiecare dată, icoana a fost găsită în cenușă, cu fața în jos, nearsă, cu toate că era pictată pe pânză şi lipită pe lemn de tei.