Reporter: Ce părere aveţi despre Tîrgul Meşterilor Populari din România, organizat în staţiunea Mamaia?

Angela Ludoşanu: Particip la acest tîrg pentru a cincea oară şi sînt legată afectiv de Constanţa şi, implicit, de Mamaia. Dacă ar fi să cred în reîncarnare, aş zice că am trăit într-o altă viaţă în Constanţa, aşa de bine mă simt aici. Mi-ar plăcea chiar să locuiesc în acest oraş.

Rep.: Cum aţi deprins tainele acestui meşteşug?

A.L.: Am făcut pregătirea de bază la Liceul de Artă din Călăraşi şi, de-a lungul timpului, am devenit autodidact. În perioada în care am făcut liceul, nu prea se preda pictura icoanei, avînd în vedere că am studiat în perioada comunistă. După Revoluţie, încet, încet, am desluşit tainele iconografiei.

Rep.: Cu ce aţi început, cu pictatul icoanelor pe sticlă sau pe lemn?

A.L.: Cu pictatul icoanelor pe lemn. Părerea mea este că icoana pe lemn trebuie realizată aşa cum indică „Erminia picturii bizantine”, un îndreptar de pictură bisericească. Canoanele trebuie să fie respectate cu stricteţe, pentru că icoana trebuie să transmită învăţătura teologică. De fapt, icoana este teologie în culoare şi conţine multe simboluri. Apoi, am căutat să mă aplec şi asupra frumuseţii liniei naive din icoana pe sticlă. Icoana pe sticlă este, însă, decorativă.

Rep.: Care sînt etapele realizării unei icoane pe lemn?

A.L.: Suportul poate să fie din orice lemn, numai să fie uscat. Lemnul se împănează pe verso cu două ranforsări sub formă de coadă de rîndunică, pentru a menţine lemnul drept, pentru că altfel s-ar încovoia. Lemnul se tratează cu o soluţie de clei de oase subţire, în mai multe straturi, după care se aplică o pînză subţire, urmînd iar ungerea cu soluţia de clei de oase, amestecată cu praf de cretă. Se usucă, se şlefuieşte şi se desenează, după care se adaugă rînduri succesive de culoare, acolo unde trebuie. La sfîrşit, se finisează, se aplică foiţa de aur şi se finisează iar cu răşini naturale.

Rep.: Icoanele pe care le realizaţi dvs. sînt produse unicat, după izvoade autentice. Ce ne puteţi spune despre acest lucru?

A.L.: Participînd la mai multe tîrguri, am observat, din păcate, că fără voia organizatorilor, se mai strecoară persoane care oferă clienţilor produse kitsch, adică icoane realizate cît mai repede, sărind multe etape obligatorii şi atunci, acelea devin produse de serie. Aceste icoane sînt foarte uşor de observat, au un singur model desenat. Icoanele pe care eu le pictez sînt create după izvoade autentice şi produsele nu seamănă unul cu celălalt. Fiecare produs este în felul său unic şi eu, chiar dacă îl fac din nou, nu aş mai putea să realizez acelaşi desen şi sigur voi adăuga un element care să îl diferenţieze de celălalt.

Rep.: În cît timp realizaţi o icoană pe lemn?

A.L.: Avînd în vedere că, de aprox. zece ani, realizez exclusiv icoane, am ajuns la performanţa de a face o icoană foarte bine elaborată în trei zile. Dar vreau să menţionez că aici este vorba de virtuozitate, aşa cum pianistul sau violonistul trebuie să studieze ani de zile pentru a ajunge să redea un sunet extraordinar de curat şi exact într-o secundă, aşa şi eu trebuie să studiez ani în şir, pentru a ajunge la performanţa de a executa corect şi repede o icoană.

Rep.: Există continuatori ai tradiţiei în familia dvs.?

A.L.: Nu. Băiatul meu este talentat, însă a pornit pe o altă cale. Îmi doresc să duc această tradiţie mai departe şi este obligatoriu, pentru că atunci cînd Dumnezeu îţi dă un talent, tu trebuie să îl transmiţi mai departe. Mă doare şi sufletul cînd văd că oamenii nu mai ştiu ce înseamnă tradiţia şi un lucru de calitate adevărată, aşa cum am prins noi de la bunici şi străbunici.