„Idolul şi Ion Anapoda”, un apel la normalitate

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

„Idolul şi Ion Anapoda”, un apel la normalitate

Cultură 20 Martie 2013 / 00:00 689 accesări

Într-o lume în care normalitatea este „taxată”, fiind considerată o abatere de la mersul firesc al societăţii, a crede că prin blândeţe, iubire, prietenie şi adevăr poţi să-ţi ajuţi semenii înseamnă a fi... anapoda. Aşa cum este şi Ion, personajul din tragicomedia lui George Mihail Zamfirescu, „Idolul şi Ion Anapoda” , care, luni seară, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor, a fost interpretat de Dan Puric, sub îndrumarea regizorală a lui Ion Cojar.

ANAPODA ŞI „VINOVAT” Timid, mergând în vârful picioarelor şi renunţând la propriile bucurii, din dorinţa de a nu tulbura „sensibilităţile” locatarilor din casa în care stă cu chirie, Ion este vinovat pentru... tot răul din lume. Ion „Anapoda” este un personaj smerit, care îşi înfruntă soarta cu demnitate, fără să-şi piardă umanitatea nici măcar atunci când se hotărăşte să devină dur cu ceilalţi, să le plătească faptele „cu aceeaşi monedă”.

ION, „UN RĂU” NECESAR Ion este, în acelaşi timp, opusul cucoanei Stavre, proprietăreasa, interpretată remarcabil de Ileana Stana-Ionescu, dar şi profitorului său prieten, Valter (Silviu Biriş), pe care îl ajută să o cucerească pe frumoasa, dar superficiala domnişoară Mioara (Cesonia Postelnicu), de care el însuşi e îndrăgostit. El îi e opus chiar şi slujnicei Frosa, convingător redată de Irina Cojar. Toate aceste personaje par, însă, a fi subjugate spiritului său „anapoda”, simţindu-se pierdute fără el.

Scenele în care actorii îşi „pasează” replicile cu vervă, temperamentalul Valter, în interpretarea explozivă a lui Silviu Biriş, gesturile „aşezate” ale cucoanei Stavre, în contrast cu vorbele sale şfichiuitoare, au conferit dinamism comediei. La fel şi acel „du-te vino” al tinerei şi oropsitei Frosa, „revendicată” de toţi cei ai casei. Singurul care e capabil să vadă frumuseţea interioară şi pe cea exterioară a Frosei este chiar Ion „Anapoda”. „Frusinel” devine „opera” lui, iar în final, jumătatea şi „idolul” lui.

„Lumea în care a trăit Ion Anapoda era lumea interbelică, fermecătoare, cu contradicţiile ei. Era, însă, o lume cu o doză de normalitate, pe când în lumea de astăzi nici măcar lucrul acesta de fi anapoda nu ţi-l mai permiţi”, a spus Dan Puric, la finalul spectacolului.

Din distribuţia acestei producţii a Teatrului Naţional Bucureşti au mai făcut parte: Afrodita Androne - băiatul obraznic cu scrisoarea anonimă şi Alexandru Hasnaş - musafirul nepoftit.

Taguri articol


12