Pumnul şi cotul au devenit embleme ale actualei puteri. Dintre toţi, prezidentul foloseşte cu delicateţe şi gingăşie pumnul în gura presei. Înseamnă că ştie cum se sparge un tonomat alimentat cu euro la fiecare început de lună! Guvernanţii se plasează de cealaltă parte a pumnului din gura tonomatului. Nu a oricărui tonomat, ci a tonomatului care-l critică pe Băsescu! Ei folosesc cotul ca argument solid în ce priveşte creşterea nivelului de trai sau, mai simplu, transpunerea, cu ghilimele puterii, în practică a promisiunilor transmise prin viu grai. Avem guvernanţi cu coate frumoase şi ascuţite. Sigur, ca în pădurea care mai are şi uscături, unii au coatele roase pentru că au dat prea mult din ele ca să capete chiftele. Avem un guvern cu coate emblematice. Vreţi, domnilor profesori, tichete pentru sărbători! Da? Poftiţi cotul! Grija faţă de cetăţean se măsoară în numărul mare de coate primite în gură, coate care, după cum o atestă statisticile aflate în vigoare, înlocuiesc coşul zilnic. Stimate cetăţean amărăştean, cu cîte coate ţi-a crescut nivelul de trai? Nu te-ai săturat de atîtea coate-n gură? La toate revendicările sociale, incluzînd aici şi creşterile salariale, guvernanţii răspund simplu: Cotul. La anumite sărbători, cum ar fi, de pildă, Paştele, se dă şi pişcotul. Cînd e groasă rău, guvernanţii umblă la rezerva de pişcoturi. Acum, din cîte intuiesc, stăm bine. După reuniunea NATO, au rămas destule pişcoturi, pentru că s-a consumat doar şampania. Tradiţionalul iepuraş pascal e ocrotit de Guvernul României. El este inclus în taxa auto şi în diverse şi numeroase alte taxe. Cu prilejul sărbătorilor care se apropie, iepuraşul a fostul înlocuit cu cotul guvernamental. Adevărul e că între iepuraşul de ciocolată şi cotul guvernamental există unele asemănări. De pildă, urechile. La urechi, cotul cu pişcotul se încadrează în tradiţionalele dimensiuni iepureşti. Sînt la fel de mari, dar nu la fel de gingaşe şi dulci. În loc de pişcot, populaţia ar putea primi cîte o pereche de urechi mari de la domnii guvernamentali. Vreţi miel, ouă şi cozonac? Cotul guvernanţilor le întruchipează pe toate: e blînd ca mielul pînă îşi vede sacii în căruţă; se crede oul lui Columb şi creşte pe bază de drojdie. Ştiţi de ce poartă domnii guvernanţi mînecuţe? Ca să poată utiliza cît mai lejer cotul. Grija miniştrilor faţă de ţară şi popor este egală cu cea a prezidentului. Îl auzim deseori oftînd: “Mă doare-n cot”. Poate chiar îl doare! O fi căzut în cot! Stimaţi cetăţeni, poate nu ştiţi ce înseamnă durerea din cot produsă de treptele Cotrocenilor! Habar nu aveţi! Ca şi guvernanţii, ceilalţi politicieni sînt preocupaţi, în această perioadă, de refacerea stocurilor proprii de pişcoturi şi de zăhărel. De ce? Simplu, se apropie alegerile. Aud că vor da zăhărelul cu pîlnia la tot poporul. Peste o lună de zile, unii dintre ei vor poza în lapte şi miere. În încercarea de a fi cît mai credibili, vor apela la tot felul de operaţii estetice. În perspectiva alegerilor generale, e musai ca mincinoşii să-şi cîrpească artistic cotul şi să iasă în faţă doar cu pişcotul. Cînd o să mergeţi la vot, să nu uitaţi de iepuraşul din cot cu două urechi dintr-un pişcot! Să votaţi şi dumneavoastră cu… cotul!