Ignat este numele dat zilei de 20 decembrie, zi în care sunt sacrificați porcii îngrășați pentru Crăciun. În calendarul ortodox 20 decembrie este ziua Sfântului Ignatie Teoforul, unul dintre cei mai de seamă părinți apostolici. A murir sfâșiat de lei în arenă, martirizat pentru credința sa în Dumnezeu în marea prigoană a creștinilor din timpul domniei împăratului roman Traian, în jurul anului 110. În vechime, 20 decembrie era o sărbătoare a luminii pentru strămoșii noștri, fiind cea mai scurtă zi a anului, după care noaptea începe să scadă și ziua să crească.

Ignatul are rădăcini străvechi, sacrificarea animalelor, inclusiv a porcilor fiind întâlnită atât în Egiptul antic, cât și în mitologia Greciei sau în istoria Imperiului Roman. Și în tradițiile păgâne se regăsește Ignatul, la care se tăiau animale, în special găini și porci, cei din urmă, simbol al norocului, belșugului și fertilității, devenind treptat emblema acestei sărbători. În tradiția strămoșilor noștri romani există superstiția că de Ignat este bine să vezi, ba chiar să te mânjești cu sânge de porc pentru a te purifica. Este un paradox „moștenit” de tradiția religioasă populară de la noi, potrivit căruia tocmai sângele animalului sacrificat, care în timpul postului ne spurcă, de Ignat ne purifică!

Ca orice tradiție strămoșească, Ignatul are o mulțime de obiceiuri, cu particularități specifice fiecărei zone goegrafice a țării. Cele mai multe obiceiuri sunt, însă, comune, general valabile, ca să le spunem așa, respectate cu sfințenie de credincioșii care vor să fie sănătoși și să aibe parte de belșug în anul următor.