În aceeaşi zi în care un institut de statistici publice dezvăluia faptul că România este pe primul loc în UE în ceea ce priveşte rata inflaţiei şi reducerile salariale a izbucnit un scandal în legătură cu Poliţia Română care riscă să intre în Cartea Recordurilor. Degeaba s-a chinuit guvernul să dezbată cu partenerii politici şi sociali noua Lege a salarizării unitare, fără de care nu se poate stabili bugetul pe anul viitor, că eforturile sale de negociere desfăşurate în mod ostentativ în văzul presei, ca un simulacru de democraţie, au fost eclipsate de crima de la Piatra Neamţ şi de controversele provocate de aceasta!

Peste trei săptămâni vine Ignatul, când creştinii îşi taie porcii pentru Crăciun, numai că de data asta s-ar părea că se pregătesc mai curând două \"tăieri\" de poliţişti cu nume emblematice. Să te cheme Şoric sau Tobă şi să te trezeşti în mijlocul unui scandal public în ajun de Ignat, asta este dovada că nimic nu e întâmplător pe lumea asta şi că fiecare dintre noi are destinul pe care şi-l merită! Cei doi poliţişti cu nume ce seamănă cu poreclele unor personaje din poveştile lui Creangă sunt în situaţia de a se întreba retoric dacă mai există viaţă (profesională, în cazul lor!) după Crăciun, aşa cum se întreabă creştinii dacă există viaţă după moarte...

Îmi este aproape imposibil să-mi stăpânesc zâmbetul în legătură cu acest caz, deşi realitatea este cu adevărat gravă. Carevasăzică Tobă îl are ca protejat pe Şoric, iar acesta, la rândul său, lăcrimează de înduioşare în public faţă de asasinarea unui interlop ce îi era vecin şi dădea bani cu camătă, fapt considerat banal de poliţistul cu nume de \"organ\", că şi pielea porcului tot un organ este! Mai mult chiar, întregul IPJ Neamţ s-a solidarizat cu nefericitul Şoric, iar acesta s-a luat în gură cu presa, spre stupoarea generală...

Despre ce să scriu eu aici? Despre corupţia şi neglijenţa unor poliţişti români, despre clanurile interlope care au ajuns să se împuşte în locuri publice sau despre doi ofiţeri din Ministerul de Interne care, vorba glumei, şi-au transformat porecla în renume?!? De unde se vede încă o dată că realitatea cotidiană este mai tare decât literatura sau gazetăria, iar ţara în care trăim, înainte de a fi mioritică, a devenit suprarealistă... Să-nfloriţi până vin brumele!