BOC, IMPLICAT PÂNĂ PESTE CAP Motivarea arestării lui Sorin Apostu pare a fi un roman poliţist cu intrigi şi întâlniri conspirative, cu schimbări de PC-uri şi de telefoane, cu discuţii codificate. Păcat că Justiţia nu a putut edita o carte cu această Motivare. Chiar dacă există numeroase dovezi că premierul Emil Boc ştia de ilegalităţile pe care le săvârşea primarul Clujului, Sorin Apostu, acesta o ţine, neabătut, pe-a lui. Boc l-a luat pe NU în braţe şi susţine în continuare că nu ştia absolut nimic despre interceptările telefonice şi nici despre matrapazlâcurile pe care le pregătea cel care i-a luat locul la Primăria Cluj. Ciudat, pentru că preşedintele Traian Băsescu spunea cu numai două zile înainte că Boc ştia de şase luni despre interceptări şi conţinutul acestora. În privinţa implicării sale în ilegalităţile ce se pregăteau la Cluj, interceptările telefonice arată cu totul altceva decât ceea ce susţine premierul. Conform stenogramelor, Boc şi-ar fi dat girul pentru o sumă de bani ce ar fi urmat să intre în vistieria Primăriei şi apoi în cea a unei firme de construcţii. Procurorii spun că ilegalităţile săvârşite de Apostu erau numai începutul unei serii întregi de fapte de corupţie ce urmau a se petrece la Cluj. Pentru a-şi „acoperi urmele“, Apostu a schimbat în ultimele luni foarte multe telefoane mobile, procurorii găsind în locuinţa acestuia 17 aparate.

JUSTIFICAREA ARESTĂRII PREVENTIVE Procurorii susţin, pentru a justifica pericolul social ce impunea arestarea primarului Clujului, Sorin Apostu, că el s-a prevalat de funcţia de primar pentru a obţine foloase necuvenite pe toată durata mandatului, iar în cauză se fac cercetări privind „numeroase alte fapte de corupţie“ în care Apostu este implicat. Procurorii DNA Cluj afirmă, în propunerea de arestare preventivă că există date că inculpaţii din acest dosar încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, că pregătesc săvârşirea de noi infracţiuni, existând probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. „Probatoriul cauzei arată că, în complicitate cu soţia sa, Monica Apostu, inculpatul a încercat să disimuleze actele de corupţie săvârşite, prin crearea unei aparenţe de legalitate sub forma unor contracte de consultanţă juridică, încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului. Conduita de disimulare, de încercare a ascunderii urmelor faptelor de corupţie, o regăsim şi în interceptările telefonice când, după luarea măsurii arestării vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, inculpatul se credea vizat de eventuale cercetări penale şi lua măsuri suplimentare de prevedere“, se arată în propunerea de arestare.

În cadrul discuţiilor telefonice purtate la datele 25 şi 28 august 2011 cu un cunoscut al său, om de afaceri din judeţul Argeş, inculpatul SCM (Călin Stoia) îi promite acestuia că va interveni la persoane din anturajul Guvernului României, pentru alocarea unor sume de bani din fondul de rezervă al Guvernului, în favoarea unei societăţi de construcţii de drumuri. Pentru această intervenţie, inculpatul SCM pretinde remiterea unui procent de 10% din suma alocată de la Guvern, împrejurare care rezultă din interceptările telefonice:

„S.C.M.: Hai, zi, cumetre.

B.: Fii atent cum e treaba, deci e totul OK, legal, frumos, e adresă făcută de prefect preşedintelui Consiliului Judeţean, înţelegi? E lucrarea din 2009 la nişte drumuri, când au fost calamităţile alea, înţelegi?

S.C.M.: Da.

B.: Şi de, oamenii au un milion de euro de recuperat, şi acuma, în prima tranşă, e făcut scrisoarea de ăştia, ţi-am zis...

S.C.M.: De firma care o făcut lucrările?

B.: Da, dar pe primărie, e făcută adresa pe primăria respectivă.

S.C.M.: Deci primăria o avut contract, firma respectivă cu primăria.

B.: Da, deci nu apare firma, ştii? Doar primăria apare.

S.C.M.: Am înţeles.

B.: Înţelegi? Şi în prima tranşă ar fi vrut 500.000 euro, 540.000...

S.C.M.: Stai puţin, e foarte important cine trebuie să plătească banii ăştia. Primăria care trebuie să-i primească de unde?

B.: De la Guvern.

S.C.M.: De la Guvern ce? De la Fondul de rezervă?

B.: Da, Fondul de rezervă.

S.C.M.: Ăla-i la dispoziţia primului ministru.

B.: Da, păi asta ţi-am zis, că ăla merge...

S.C.M.: Şi de ce nu-i dă?

B.: Păi se face o listă acuma, că de aia e urgenţă, cică se face o listă acuma în care să se dea la mai mulţi şi ştii cum e, care intră pe listă. Asta ne trebuie.

..............

B.: Pune-i o întrebare şi zi care ar fi costul. Ca să ştim.

S.C.M.: Îţi spun acuma, 10% e întotdeauna. Ăsta-i costul.