Imaginea cavalerilor polonezi, cu sabia scoasă din teacă şi care atacă în forţă tancurile germane, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, un simbol al polonezilor disperaţi şi idealişti luptînd împotriva invadatorilor nazişti extrem de puternici, este un mit, susţin experţii. Mai mult, perpetuarea acestei imagini înseamnă perpetuarea propagandei naziste. Ca numeroase alte legende, şi aceasta a fost construită pe baza unor fapte reale, a declarat istoricul Christoph Mick, din cadrul Universităţii britanice din Warwick.

La 1 septembrie 1939, prima zi a ofensivei naziste împotriva Poloniei, circa 250 de cavaleri polonezi au atacat infanteria germană la Krojanty din nord. Dar, după ce au reuşit să disperseze ianmicul, au fost surprinşi de blindate germane, care ieşeau dintr-o pădure. Cîteva zeci de militari şi de cai au fost ucişi atunci. Acest episod a fost folosit de propaganda germană ca dovadă a slăbiciunii armatei poloneze şi a incapacităţii polonezilor de a face faţă forţei Wermacht-ului. Ajunşi la scurt timp pe cîmpul de luptă, jurnalişti germani şi italieni au înregistrat imaginea trupurilor cavalerilor şi cailor ucişi, în faţa a două tancuri germane. În realitate, cavaleria poloneză nu a atacat niciodată tancurile germane. Mitul a servit, astfel, unor obiective ale propagandei germane. Doctrina Războiului fulger era bazată pe avansarea rapidă a forţelor motorizate, susţinute de avioanele aparţinînd Luftwaffe. Partea psihologică, a contat, de asemenea, mult. Germania, obligată să se demilitarizeze în urma Primului Război Mondial, şi-a înnoit cu rapiditate puterea militară, după sosirea lui Adolf Hitler la putere, în 1933. Celelalte ţări au pierdut această ocazie. Polonia intenţiona să crească gradul de motorizare a trupelor sale către 1942. Dar rolul jucat de cai în timpul războiului nu este deloc mitic. În 1939, Polonia dispunea de 320.000 de cavaleri, iar caii serveau mai ales la transportarea trupelor. “Cavaleria era formată şi utilizată ca o infanterie călare. Cavalerii nu luau parte la lupte călare pe cai. Ei coborau de pe aceştia, după care intrau în luptă”, a subliniat Jan Szkudlinski, din cadrul Muzeului polonez al celui de-al Doilea Război Mondial. Doar uneori făceau recurs la tactica tradiţională pentru a ataca trupele germane. Acest lucru s-a petrecut de aproximativ 20 de ori. Iar în pofida imaginii sale de beneficiară a unei tehnologii avansate, armata nazistă număra circa 200.000 de cavaleri.

Confruntarea directă între cavalerii polonezi şi cei germani a avut loc la Krasnobrod la 23 septembrie, cu două săptămîni înaintea capitulării Poloniei. În est, nu existau drumuri bune. Caii erau bine adaptaţi pentru aceste terenuri nisipoase. Acest lucru s-a văzut în timpul luptelor polono-sovietice dintre 1919-1921. Mai tîrziu, Wermacht-ul şi Armata Roşie au folosit, de asemenea, calul, după invadarea germană a fostei Uniuni Sovietice, în 1941. Caii au folosit, de asemenea, în confruntările de pe alte fronturi. Cavaleria germană a fost prima care a ajuns la malurile Senei, în 1940. Cavalerii americani şi britanici au purtat lupte cu cei japonezi, în Filipine şi în Myanmar.