Oamenii de ştiinţă din Spania au reuşit, în premieră mondială, să producă primele celule suşă embrionice într-un animal viu. Până acum, celulele suşă embrionice fuseseră obţinute doar în vase de laborator. Experimentul cu şoareci efectuat de specialiştii de la Centrul Naţional de Investigaţii Oncologice din Madrid ar putea deschide noi căi spre regenerarea ţesuturilor defecte din corpul pacienţilor afectaţi de numeroase boli, de la probleme cardiace până la diabet. În cazul celor mai optimiste ipoteze, testele pe oameni vor începe, cel mai devreme, peste cinci ani.

Această nouă metodă terapeutică ar putea consta în introducerea unor gene reprogramabile într-un virus inofensiv, care le-ar transporta în ţesuturile umane bolnave sau afectate, unde mai întâi ar produce celule suşă, iar apoi celule de reîntinerire specializate. Cercetătorii din Madrid au adaptat tehnica lui Shinya Yamanaka din Japonia, pentru care acesta a fost recompensat anul trecut cu Premiul Nobel. Oamenii de ştiinţă niponi au creat un tip nou de celule suşă embrionice, celulele suşă pluripotente induse (iPS), prin reprogramarea celulelor adulte într-un vas de laborator, cu ajutorul unei combinaţii de patru gene ce au permis „întoarcerea în timp” la o fază imatură, în care celulele pot deveni orice tip de celulă specializată.

MANIPULAREA VÂRSTEI Cercetătorii spanioli au conceput şoareci modificaţi genetic cu acelaşi cocktail de patru gene de reprogramare, iar apoi au activat cele patru gene prin adăugarea unui medicament în apa şoarecilor. După câteva săptămâni, în mai multe ţesuturi şi organe ale şoarecilor au apărut celule suşă embrionice. Cercetătorii au extras aceste celule şi au demonstrat prin mai multe teste că erau la fel precum celulele dintr-un embrion nou ce conţine doar 16 celule. Cu alte cuvinte, aceste celule se află într-o fază chiar mai timpurie decât celulele iPS produse in vitro. Celulele embrionice produse în „şoarecii reprogramabili” pot supravieţui şi în afara animalelor, în vase de cultură, deci pot fi manipulate în laborator. Următorul pas este studierea acestor celule pentru a afla dacă se pot produce în mod eficient diferite ţesuturi, cum ar fi cel al pancreasului, al ficatului sau al rinichiului. Studiul cercetătorilor spanioli este o piatră de hotar pentru ceea ce ar putea deveni o strategie importantă în medicina regenerativă: reprogramarea ţesuturilor dintr-un organism viu.