Avem, la Bucureşti, suficient de mulţi imbecili, infiltraţi în clasa politică, indiferent de culoare. Sunt, în special, cei gata să strige „Săriţi, hoţii!” - hoţii fiind propriii lor conaţionali care le fură cu neruşinare parte din privilegiile la care, în mod democratic, nu mai au dreptul. Au avut şi le-a trecut. Un astfel de specimen este doamna europarlamentar Monica Macovei, care plânge cu lacrimi amare suferinţele ţării, pe leafa bababă pe care i-o dă Uniunea pentru timpul pierdut la Bruxelles, ca europarlamentar. Mai sunt şi alţi câţiva, dispuşi oricând să arunce în aer eforturi considerabile pentru intrarea într-o normalitate care nu se mai vede la orizont. Imbecilii au şi tupeu, pentru că în vaietele lor includ prezumţia de nevinovăţie a hoţilor de aceeaşi culoare care au furat până n-au mai putut, iar acum se văd în situaţia de a nu mai avea acces la ţâţa generoasă a banului public. Dacă ăştia sunt imbecilii autohtoni mincinoşi, la Bruxelles avem de-a face cu un mare număr de imbecili ignoranţi, care-şi joacă rolurile pe beneficii grase, fără nicio legătură cu criza de pe continent (apropo: ştiţi că UE şi Comisia, în general, sunt singurele instituţii în care termenul de austeritate nu s-a auzit şi unde continuă să se cheltuie în draci.

Cum altfel poţi să califici somităţi ale continentului care nu sunt în stare să facă diferenţa între Curtea Constituţională şi Curtea Supremă de Justiţie şi să realizeze că prima n-are nici o legătură cu sistemul judiciar sau care refuză să înţeleagă că schimbarea preşedinţilor Camerelor a fost făcută strict constituţional, de unde şi decizia de validare a Curţii? Cum poţi să califici persoane cu CV-uri încărcate care, în ciuda explicaţiilor detaliate primite de la autorităţi continuă să pună placa cu ilegalitatea acestor măsuri, reproşând... viteza cu care au fost făcute, de parcă o schimbare ar trebui întinsă în timp atât cât să le convină şi celor schimbaţi? Cum altfel decât imbecilitate crasă şi abuz incalificabil poate fi tratată lista înmânată lui Ponta şi în care lideri ai Uniunii cer, punct cu punct, ce să aprobe Parlamentul şi ce să anuleze? Păi, aşa ceva nu cred că s-a întâmplat nici pe vremea Cominternului, iar în mintea acestor imbecili, Parlamentul României nu este altceva decât o instituţie al cărei rol este să ducă la îndeplinire directivele şi solicitările comunitare. Un asemenea tupeu nu se poate întâlni decât cu resemnarea - ca să nu-i spun altfel - autorităţilor noastre, care nu îndrăznesc să le spună franc acestor personaje abuzive că ceea ce fac ele se numeşte amestec nepermis în treburile interne ale unei ţări şi nesocotirea legitimităţii instituţiilor sale. Hai, cu aiureala asta cu Schengen pot să zic că avem o parte de vină (Băsescu şi gaşca lui), dar la chestia cu suveranitatea - fie ea şi limitată - nu văd nici un motiv să achiesăm. Probabil că în viitorul apropiat vom primi de la Bruxelles şi bileţele cu cine trebuie ales preşedinte şi cine numit premier.

Sunt revoltat şi umilit de modul în care suntem trataţi de o instituţie de pe urma căreia nu ne-am ales cu nici un câştig în cei cinci ani de când ne-am alăturat ei. Am fost nevoiţi să suportăm abuzuri şi tratamente aplicate unei ţări de categoria a doua, în care vocalul nostru preşedinte suspendat s-a complăcut cu satisfacţia de a i se oferi o strapontină de pe care să asculte ce vorbesc alţii.

P.S. Cea mai neruşinată şi mai incredibilă acţiune de încălcare a demnităţii noastre ca ţară mi se pare menţiunea din Raportul pe Justiţie care... salută condamnarea lui Năstase! Sau, mai exact, îndeplinirea unei directive nominale. Unde s-a mai pomenit aşa ceva. Cât despre chifla macovistă cu „lovitura de stat”, mă întreb ce cultură generală au cei care au înghiţit-o...