Întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă cea mai riscantă categorie de debitori, prin structura financiară mai slabă, prin posibilităţile mai reduse de finanţare şi gradul ridicat de îndatorare, a declarat directorul executiv delegat risk management la BRD Societe Generale, Irimia Ioniţă. „Chestionarele trimestriale privind creditarea companiilor la care răspund băncile indică părerea unanimă că IMM-urile reprezintă cea mai riscantă categorie de debitori, prin structurara financiară mai slabă, prin posibilităţile mai reduse de finanţare, dar şi concurenţei accentuate de pe unele paliere economice. În plus, foarte multe IMM-uri depind de un anumit client sau furnizor”, a adăugat Ioniţă. El a precizat că sînt cazuri în care IMM-urile intră în insolvenţă peste noapte. „Privind aceste date nu se poate concluziona că IMM-urile sînt o categorie privată de accesul la creditare. Într-un astfel de context, caracteristicile punctuale ale firmei cu privire la abordarea pieţei şi planul de afaceri devin distinctive şi pot convinge instituţiile financiare să acorde finanţare”, a explicat Ioniţă. El a mai arătat că, potrivit raportului de stabilitate financiară al Băncii Naţionale a României (BNR) din 2009, IMM-urile reprezintă circa două treimi din creditele acordate de sistemul bancar românesc, deşi generează doar 50% din valoarea adăugată brută generată de economie. Totodată, oficialul BRD a arătat că solicitările de creditare din partea clienţilor potenţiali sînt sub nivelul de la începutul anului 2005 şi că activitatea de creditare este orientată către monitorizarea clienţilor, restructurări şi reeşalonări ale datoriilor. „Un efect al contextului actual este consolidarea relaţiei bancă-client, fiind evident că băncile se îndreaptă preponderent către clienţii cunoscuţi, cu care au o relaţie de durată, pentru a controla mai eficient riscurile asumate\", a continuat Ioniţă. El a explicat că principalele elemente generatoare ale ieftinirii creditării vor fi stabilizarea economică, reducerea gradului de risc asociat României şi apariţia unor surse concurente de finanţare (piaţa de capital, suportul acţionarilor, finanţare externă).