Imnul Naţional, un simbol tot mai puţin apreciat

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

Imnul Naţional, un simbol tot mai puţin apreciat

Eveniment 30 Iulie 2013 / 00:00 397 accesări

SĂRBĂTOARE Ziua Imnului Naţional al României - „Deşteaptă-te, române” - ar trebui să fie una dintre sărbătorile-simbol ale românilor. Însă, din păcate, dezamăgirea vremurilor în care trăim sau căldura de afară i-a determinat pe concetăţenii noştri să ignore această sărbătoare. Cel puţin la Constanţa, unde foarte puţine persoane au participat ieri, pe faleza de la Comandamentul Flotei, la ceremonia dedicată Imnului Naţional al României. Cu toate acestea, militarii constănţeni şi-au făcut datoria şi au marcat aşa cum se cuvine această sărbătoare. În prezenţa prefectului Eugen Bola, a ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, şi a Comandantului Garnizoanei Constanţa, contraamiral de flotilă dr. Alexandru Mârşu, ziua a fost marcată prin oficierea unei slujbe religioase, o prezentare a istoricului şi simbolisticii imnului, precum şi a semnificaţiei zilei de 29 iulie, şi prin defilarea Gărzii de Onoare. Un moment special al ceremonialului a fost intonarea tuturor imnurilor dinaintea actualului „Deşteaptă-te române”: „Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor”, care a fost titlul imnului României dintre anii 1862 şi 1884, urmat de „Trăiască Regele” (1884-1948), „Zdrobite cătuşe” (1948-1953), „Te slăvim, Românie!” (1953-1977) şi „Trei culori” (1977-1989). Cu această ocazie, prefectul Eugen Bola a declarat că Ziua Imnului Naţional este un reper care ne dă unicitate în întreaga lume, aşa cum ne dă şi drapelul.

ORIGINEA IMNULUI Ziua Imnului Naţional a fost proclamată drept sărbătoare prin Legea nr. 99/1998 şi se sărbătoreşte în fiecare an în 29 iulie. „Deşteaptă-te române!” a fost cântat pentru prima dată în 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. La originea Imnului Naţional al României se află poemul patriotic „Un răsunet”, de Andrei Mureşanu, pe o melodie culeasă de Anton Pann. Conţinutul profund patriotic şi naţional al poeziei a fost de natură să însufleţească numeroasele adunări ale militanţilor paşoptişti pentru drepturi naţionale, mai ales din Transilvania, Nicolae Bălcescu numind acest imn „o adevărată Marsilieză românească”.



12