În pofida temerilor că ţara nu era pregătită pentru război, împăratul Hirohito a crezut în victoria Japoniei după atacurile de la Pearl Harbour împotriva Statelor Unite, din anul 1941 şi a plîns după bombardamentele de la Hiroshima şi Nagasaki. Jurnalul unui demnitar de la curtea imperială, din care au apărut extrase, vineri, în presă, dezvăluie că suveranul nipon nu dorea ca Japonia, considerată de împărat slab pregătită pentru război, să atace China în 1931, pentru că se temea ca Uniunea Sovietică, la acel timp neutră, să nu intre în război. Japonia a atacat, totuşi, China în acelaşi an şi a creat statul marionetă Mandchoukuo, în nordul ţării, înainte de a lansa invazia amplă din 1937. La acea dată, URSS era legată de Japonia printr-un pact de neutralitate, pe care îl va anula abia la sfîrşitul războiului, la începutul anului 1945.

În octombrie 1940, împăratul Hirohito ar fi considerat totuşi China mult mai puternică decît ar fi crezut. Toată lumea s-a înşelat în previziunile cu privire la desfăşurarea războiului, mai ales, ofiţerii infanteriei care erau consideraţi specialişti. Hirohito a fost aspru cu prinţul Fumimaro Konoe, premier la începutul războiului sino-japonez în 1937 şi care a fost înlocuit cu generalul Hideki Tojo în ajunul atacului de la Pearl Harbour, în decembrie 1941.

Rolul împăratului Hirohito în timpul celui de-al Doilea Război Mondial continuă să suscite controverse printre istorici, din cauza secretului care îl înconjoară şi a tăcerii publice păstrate pînă la înfrîngerea din 15 august 1945. Există şi opinii potrivit cărora acesta a jucat un rol activ în ostilităţi, în timp ce alţii susţin că nu a fost decît o marionetă controlată de un guvern militarist. Hirohito şi-a putut păstra tronul datorită americanilor, după victoria Aliaţilor în 1945, dar a trebuit să renunţe la statutul său divin. A murit în anul 1989.