Numele Claudiei Codreanu este cunoscut publicului meloman de la malul mării, care a avut ocazia să o vadă şi să o asculte pe talentata mezzosoprană în titluri de operă din repertoriul Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”. Printre momentele importante ale carierei sale se numără colaborările cu orchestrele „Concerto Köln”, la Festivalul „Toujour Mozart” din Salzburg şi Praga, „Bergische Symphoniker”, „The Academy of Ancient Music” şi ansamblul „Wiener Kammerchor”, dar şi cu dirijori precum: Horia Andreescu, Ludovic Bacs, Christoph Durrand, Gheorghe Costin, Adam Fischer, Paul Goodwin şi Fabrizzio Ventura. În prezent, artista care, în 2010, a primit Bursa „George Enescu” din partea Institutului Cultural Român, îmbină apariţiile pe scenă, în faţa publicului, cu activitatea de pedagog, fiind lector universitar la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, secţia Canto.

Reporter (Rep.): Aţi avut ocazia să învăţaţi de la mari profesionişti ai scenei, precum Ileana Cotrubaş, Georgeta Stoleriu, Margarita Lilova... Cum este să lucraţi cu astfel de nume?

Claudia Codreanu (C. C.): Oamenii mari sunt oameni foarte simpli, pe cât de cunoscuţi sunt, pe atât de modeşti. Dar aceste întâlniri m-au marcat pentru că m-au ajutat să devin ceea ce sunt astăzi.

Rep.: Vă atrage mai mult cariera didactică decât cea de solist liric?

C. C: Ambele îţi oferă satisfacţii. Este frumos să laşi ceva în urmă din tot ceea ce ai învăţat, iar lucrul cu tinerii îmi face deosebit de multă plăcere. De aici am învăţat foarte mult.

Rep.: Anul trecut, aţi fost ambasadorul muzicii româneşti în capitala Franţei. Cum aţi fost primită de melomanii francezi?

C. C.: Muzica românească a fost receptată cu foarte mare interes, dar am cântat şi muzică franceză, pentru a demonstra că artiştii românii ştiu să abordeze şi repertoriul cameral francez. Pentru un artist, acest lucru înseamnă foarte mult, deoarece te împlineşte.

Rep.: Aţi cântat pe scena naţională, dar şi pe cea internaţională. Este important pentru artist locul în care cântă?

C. C.: Pentru mine, important este momentul în care te afli pe scenă. Chiar dacă te afli pe o scenă mai mare sau mai mică, important este să creezi o legătură specială între tine şi public. Chiar dacă o scenă mare implică mai multe responsabilităţi, un artist profesionist are acelaşi fior atunci când cântă pe o scenă mare sau pe una mai mică. Scena de operă îţi dă o anumită emoţie, recitalurile camerale, unde publicul este mult mai aproape şi nu eşti ajutat de decoruri, sunt o misiune mai dificilă. Important e să cântăm pentru public, locul nu este aşa de important.

Rep.: Cum se prezintă tânăra generaţie de artişti lirici?

C. C.: Există tineri foarte talentaţi şi motivaţi să meargă pe acest drum, care vor face cinste României, atât în ţară, cât şi peste hotare.