Ministrul Finanţelor vrea să impoziteze pensiile bătrânilor, iar ministrul Muncii vrea să taie alocaţiile copiilor. Foarte succint, acesta este sâmburele odiosului fruct copt la sânul partidului aflat la guvernare, care încearcă, pe toate căile posibile, să facă bani la buget. „Noii impozitaţi” Base-reliefaţi de „filosoful fiscal” Sebastian Vlădescu (după cum l-a lăudat premierul Boc) sunt bieţii pensionari cu pensii sub 1.000 de lei, căci, zice la lege, „pensiile sub acest plafon sunt scutite de impozit”. Drept urmare, a stat ministrul nostru strâmb şi a judecat „drept”, dând la iveală super-ideea de a impozita 4.520.720 de pensionari cu pensii mai mici de 1.000 de lei. La întrebările „Cum trăieşte un bătrân cu mai puţin de 1.000 de lei pe lună? Dar cu mai puţin de 1.000 de lei, şi ăia impozitaţi?”, genialul filosof nu a apucat să răspundă, căci, după modelul prezidenţial (care a jurat cu mâna pe Biblie că... nu, pentru ca, peste câteva zile, să recunoască că... da), s-a dezis imediat de cele declarate: „Să fie foarte clar, nu intenţionez să impozitez pensiile în acest moment”. Nu mai este nevoie să amintim că acelaşi odios tandem (Muncă-Finanţe) a propus şi impozitarea produselor agricole şi a tot ce ţine de agricultură, ca şi anumite domenii „asistate social”, probabil tot după filosofia băsesciană potrivit căreia „suntem o ţară de asistaţi social”. Pe de altă parte, dacă stăm drept şi gândim strâmb, strategia fiscală ar fi putut da roade: ce se întâmplă dacă aduci aproape cinci milioane de pensionari în pragul infarctului la gândul că, din mai puţin de 1.000 de lei, rămân cu... şi mai puţin? Nici nu mai este nevoie de impozitare!