Impozitarea persoanelor cu venituri mari reprezintă o amnistie fiscală indirectă, pentru că „se atrag bani la buget printr-un impozit aplicat pe sume nedeclarate în trecut şi care nu pot fi dovedite”, spun consultanţii fiscali. „Dacă tu nu ai declarat nimic, Fiscul nu are ce să controleze, iar această procedură prin care te controlează chiar dacă nu ai declarat nimic este valabilă doar din 2011 încolo. Dacă iei veniturile din 2011, ele trebuie corelate cu cheltuielile din acelaşi an. Dar cheltuielile pot fi finanţate şi cu venituri din trecut. O persoană poate să susţină ca a dobândit respectivele venituri în anul 1992, de exemplu, iar organele competente nu pot să dovedească natura ilicită a dobândirii lor, mai ales că termenul maxim de prescripţie este de 10 ani”, spune Marius Ionescu, partener în cadrul firmei de consultanţă fiscală NNDKP. Astfel, experţii fiscali susţin că este nevoie de stabilirea „unui moment T-Zero”, la care contribuabilii trebuie să îşi declare averile. De asemenea, ei spun că o astfel de măsură ar trebui creată pentru toată populaţia, fiind discriminatorie, în caz contrar. „Nu poţi să stabileşti că legea se va aplica numai bogaţilor. Trebuie făcut un recensământ general al averilor, să-i obligi să le declare, dar întrebarea este: cine poate administra toată această chestiune?”, spune Dan Dascălu, partener în cadrul casei de avocatură David&Baias. Potrivit Fiscului, impozitarea averilor mari va ţinti 1 - 2% dintre contribuabili.