M-am hotărît, ca şi în alte ocazii, să amîn pentru mîine orice comentariu în legătură cu rezultatele estimate ale alegerilor europarlamentare. În schimb, putem vorbi despre impresia generală pe care a lăsat-o presei trecuta campanie.

Mi se întîmplă foarte rar să-i dau dreptate lui Traian Băsescu, însă acum am motive să o fac. Preşedintele a declarat, cu vreo cîteva zile înaintea alegerilor, că am avut de-a face cu o campanie slabă, iar presa a confirmat această evaluare. Parcă nici măcar candidaţii înşişi, indiferent de culoarea politică, nu şi-au dat osteneala să vorbească într-un mod convingător, darmite alegătorii să-i asculte! Singurul personaj care a pledat interesant în favoarea ideilor europene, fiind, în egală măsură, un bun orator şi intelectual inspirat, rămîne Adrian Severin, dar cu o singură floare, vorba proverbului, nu se face primăvară politică în România europeană… Una dintre marile mele dezamăgiri a fost Theodor Stolojan, dar lui i se pot alătura multe alte nume. De fapt, nu mă refer strict la candidaţi, ci la toţi politicienii care şi-au dat cu părerea în campanie. Confruntările anemice şi dezbaterile cam „debile” au transformat această perioadă electorală într-o lungă toropeală în care majoritatea actorilor scenei publice au lăsat impresia că bat cîmpii cu graţie, dacă îmi îngăduiţi să împrumut această memorabilă caracterizare literară, făcută de George Călinescu în legătură cu stilul clasicului Alexandru Odobescu.

Pînă la urmă, este evident că, pentru românul de rînd, marile teme europene nici măcar nu există! Cînd ţie, om modest, nu-ţi ajung banii de coşniţă, ce să te mai preocupe „spaţiul Schengen”, ori „fondurile nerambursabile”? România profundă, adică acea parte a populaţiei ce nu se vede în fiecare zi la televizor, arată ca o ţară din lumea a treia şi are o mentalitate înapoiată. Nu-i vorbă, că nici occidentalii nu se înghesuie să voteze la europarlamentare, însă ei măcar sînt ceva mai bine informaţi! Tocmai din această diferenţă au rezultat, la noi, temele improvizate de campanie… S-a vorbit mai mult despre laturile economice şi sociale ale vieţii românilor, a fost vînturată retoric şi criza, pe lîngă faptul că, în anumite momente, totul părea să semene cu o repetiţie generală în vederea campaniei pentru prezidenţiale. Trebuie adăugat faptul că multă lume aşteaptă să vadă noua configuraţie a Parlamentului European, pe care unii ziarişti occidentali îl asemuie, ironizîndu-l, cu o „grădină zoologică”, deoarece au candidat formaţiuni politice de genul „Partidul Animalelor”, care are drept siglă o vacă grasă cu o floare în gură, sau „Partidul Piraţilor”… În cazurile lui Vadim şi Becali, nu ştiu în care specie de mamifere politice ar putea fi încadraţi!

Cred că va fi mult mai interesant, de acum încolo, în funcţie de rezultatele finale ale europarlamentarelor, dacă „Parteneriatul pentru România”, dintre PSD şi PD-L, va supravieţui pînă la iarnă, avînd în vedere tensiunile care există deja în coaliţie şi motivele îndreptăţite de nemulţumire ale social-democraţilor. Sînt curios, în egală măsură, ce opinie publică va avea Traian Băsescu, pentru că orice declaraţie a sa ar putea da startul bătăliei?!

Şi dacă tot am ajuns la acest personaj, încă o dată, nu pot încheia fără să vă reamintesc care este portretul robot al preşedintelui român ideal, în viziunea lui Mircea Badea: „Altul”…