Cu mijloace financiare restrânse, Radu Jude ne oferă, în „Film pentru prieteni”, o nouă imagine a obsesiilor unui creator delicat, în măsură să exprime nevrozele actuale. După succesul debutului său, cu „Cea mai fericită fată din lume” şi în aşteptarea finanţării de la CNC pentru proiectul „Toată lumea din familia noastră”, Radu Jude a încercat un experiment şi totodată, cum chiar el declara, un film experimental. Cu titlul mai sus menţionat - „Film pentru prieteni” - noua producţie s-a turnat în apartamentul interpretului principal, Gabriel Spahiu, fiind o poveste despre sinucidere. Un experiment „financiar” (realizat cu resurse limitate), cu o durată de numai şaizeci de minute, dar şi o abordare îndrăzneaţă a unui subiect prin sine neliniştitor, croşetat în jurul unei sinucideri.

După „Trafic” şi „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” - două succese internaţionale omologate la Cannes - e cât se poate de explicabil să-l aşteptăm cu mare interes pe Cătălin Mitulescu. Noul său film şi-a fixat, între timp, şi un titlu de mare atracţie, „Loverboy”, la turnaj fiind cunoscut sub o altă titulatură, „Un balon în formă de inimă”. Nu doar reîntâlnirea cu regizorul, ci şi revenirea pe ecrane a Adei Condeescu (după succesul cu rolul din „Eu când vreau să fluier, fluier”) s-ar putea constitui în temeinice motive de interes special.

Revine, în ritmul ce l-a consacrat, Sergiu Nicolaescu. Noua sa producţie are un titlu şocant - „Ultimul corupt al României”. Un alt nume „greu”, al teatrului românesc, intră în lumea cinematografului - Silviu Purcărete. Debutul acestuia cu „Undeva la Palilula” nu va putea trece neremarcat.

Încă un regizor de referinţă, Nae Caranfil, se pregăteşte să-şi scoată la public ultima sa creaţie, „Alice în ţara tovarăşilor”, o poveste în maniera ce l-a consacrat pe autor, după un scenariu inspirat de spargerea Băncii Naţionale, la 1959.

O întrebare devine tot mai insistentă. Care vor fi filmele ce ne vor reprezenta, în mai, la Cannes? Sunt autori care au mai trecut pe acolo: Mitulescu, Caranfil, Gabrea, Jude şi chiar Sergiu Nicolaescu. Avem şi debuturi pentru secţiunile paralele (Quinzaine des Réalisateurs sau Un Certain Regard) şi vom putea arăta şi câteva scurtmetraje demne de orice selecţie. Vom vedea. Nu mai este mult.

2011 va aduce şi o manifestare nouă în viaţa noastră cinematografică. Centrul Naţional al Cinematografiei va sprijini organizarea unei Gale a filmului românesc, prima manifestare de acest gen. Menită să marcheze două decenii ale „noii” cinematografii, Gala ar trebui să devină anuală, ceva în genul Premiilor UNITER. Succesele din ultimul deceniu, dar şi trecutul cinematografiei noastre, justifică o asemenea frecvenţă a unui eveniment audiovizual la scară naţională. Ea ar însemna altceva decât Gala „Gopo” şi, de înţeles, decât ceremonia tradiţională a acordării Premiilor UCIN, putând fi, de dorit, de mai mare şi mai nuanţată cuprindere a universului cinematografic românesc.