Sînt politicieni care, în frunte cu băşcăliosul naţional, iau totul în rîs. Nu contează cît de gravă este situaţia în ţară şi cît de mult ne frige buza! S-a învăţat băşcăliosul să ia totul în rîs, lansînd fel şi fel de bancuri răsuflate. Deşi, în general, nu avem motive de rîs, băşcăliosul pozează toată ziua cu gura pînă la urechi. Ca şi în cazul altor politicieni, nu înţeleg ce motive are să se hăhăiască! De cele mai multe ori, cade în grotesc şi hilar. Sînt momente în care băşcăliosul naţional rîde de unul singur şi se trezeşte făcînd haz din nimic. Auzim la tot pasul poante răsuflate. Unele de-a dreptul dăunătoare pentru ţară. Băşcăliosul rîde din nimic sau poate că se gîdilă la fiecare adiere de vînt. În materie de hlizeală politică, personajul nostru este de-a dreptul imprevizibil. De atîta luat peste picior, băşcăliosul a făcut cute. Se pricepe ca nimeni altul la fente şi fandări. De cînd a ajuns el la putere, o ţinem din farsă în farsă. Cea mai amară este aia cu să trăiţi bine. Sigur, în cazul ăsta, ne umple rîsul şi pe noi. Glumele proaste de la nivel înalt au fost incluse în doctrina unui anume partid. În partidul cu pricina sînt activişti care rîd la comandă. Este suficient să le fie arătat un simplu deget de la Cotroceni, chiar şi cînd este îndreptat în sus. Ba, pot spune, dacă este îndreptat în sus, chiar rîd cu poftă! Ne-am trezit abia acum că Parlamentul este ticsit cu o puzderie de glumeţi. Cît este ziulica de mare, fac glume pe seama poporului, tema lor preferată. Chiar şi cînd votează anumite legi, chipurile, importante pentru ţară, o fac tot în băşcălie. Sînt zile cînd Parlamentul răsună de chicotelile aleşilor poporului. Ce le pasă dumnealor! O duc bine, nu au grija zilei de mîine. Chiar dacă, de ochii lumii, sînt pe poziţii adverse, vine vorba, politicienii noştri se bat reciproc cu palma pe burtă, gîdilîndu-se la buric. E clar că exemplul băşcăliosului naţional este urmat cu sfinţenie chiar şi de către cei care nu fac parte din tabăra sa. În loc de lucruri şi fapte pozitive, asistăm la o competiţie a şmecheriei. De sus pînă jos şi pretutindeni. Sîntem o naţiune condamnată a fi luată tot timpul peste picior. De pildă, flitul şmecheresc se încadrează perfect în tiparul băşcăliosului politic. În ultima vreme, cuvîntările băşcăliosului naţional seamănă tot mai mult cu nişte parodii reuşite. La acest nivel, se rîde păgubos pentru ţară. E în firea lui să rîdă a pagubă! De altfel, se şi vede cum ne merge. Din ce în ce mai rău. Ce poţi face cînd politicienii, ocupaţi pînă peste cap cu răfuielile lor personale, tratează problemele cetăţenilor în bătaie de joc! La mişto. Cînd o să ne revenim din toată băşcălia asta? Nevăr, cum ar spune frînarul. Primul băşcălios al patriei pune la cale noi farse şi glume proaste. Vrea sau nu vrea, are sau nu are chef, poporul trebuie musai să le înghită. Guvernanţii, alţi glumeţi, conduc ţara la caterincă. Sînt hotărîri de guvern care întrec glumele proaste ale băşcăliosului. Firesc, doar trăim într-o ţară a absurdului în care ciobul rîde de oala spartă. Ce pretenţii să ai faţă de aşa aleşi ai poporului! De atîta rîs prezidenţial, ne ducem dracului pe apa sîmbetei! Nu e cazul să ne înveselim prea tare în condiţiile în care rîsul băşcăliosului împrăştie doar praful de pe tobă!