Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a respins înregistrarea plângerii prin care statului român îi erau solicitate daune de 30.000 de euro de către urmaşii lui Octavian Paisz, condamnat la patru ani de închisoare în cazul unui fost maior de miliţie ucis în decembrie 1989 de către manifestanţii împotriva regimului Ceauşescu.

Avocatul reclamanţilor, Kincses Elod, a declarat ieri, într-o conferinţă de presă la Târgu Mureş, că CEDO a respins în urmă cu două luni înregistrarea plângerii împotriva statului român făcute de urmaşii lui Octavian Paisz, "fără a-şi motiva decizia, dar precizând că nu există cale de atac". El a spus că, în acţiune, statului român îi erau solicitate daune de 30.000 de euro, pentru încălcarea articolului 6 din CEDO, referitor la dreptul la un proces echitabil, şi pentru că nu ar fi fost respectate îndrumările CEDO, căreia urmaşii lui Octavian Paisz i s-au mai adresat cu un memoriu în anii trecuţi, iar atunci Curtea de la Strasbourg a dispus revizuirea dosarului doar pentru Paisz, lucru care s-a şi întâmplat, la ICCJ. "CEDO a respins înregistrarea plângerii urmaşilor, cu toate că soluţia instanţei supreme nu a ţinut cont de îndrumările CEDO. Dar s-au gândit probabil că omul şi aşa e mort şi de ce să se mai ocupe... După mine, era o chestie absolut vădită că el trebuia să fie achitat, fiindcă s-a dovedit în rejudecare că nu a participat la omorârea lui Agache. Dar instanţa supremă a considerat că a intervenit prescripţia sancţionabilităţii", a spus avocatul. În luna martie, Kincses anunţa că a fost angajat de cei trei moştenitori ai lui Octavian Paisz şi a dat în judecată statul român la CEDO. Avocatul arăta că, în timpul procesului în urma căruia Octavian Paisz a fost condamnat la patru ani de închisoare, s-au administrat doar declaraţii date de martori în faza urmăririi penale, iar instanţa nu a reţinut faptul că a fost retractată una dintre acestea, potrivit căreia Paisz ar fi fost văzut lângă o maşină a Salvării din care a fost scos Agache. Mai mult, potrivit lui Kicses, CEDO a fost sesizată iniţial de mai mulţi condamnaţi în acest caz și a stabilit, în 27 septembrie 2007, că nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil. ICCJ a decis să judece revizuirea numai în cazul lui Octavian Paizs, dispunând, în octombrie 2013, încetarea procesului, pe motiv că faptele s-au prescris, preciza Kincses, care aprecia că astfel a fost menţinută, de fapt, sentinţa de condamnare. "Am atacat la CEDO hotărârea Înaltei Curţi, considerând că din nou a fost încălcată CEDO, prin condamnarea acestui om nevinovat. Dorim ca statul român să fie obligat la despăgubiri, pentru că s-a ajuns la această condamnare nedreaptă, în continuare se camuflează adevărul, anume că acele cercetări nu au fost perfecte, fiindcă a existat atmosfera de atunci. Plus că, într-adevăr, stabilirea vinovăţiei, atunci când acţionează asupra victimei zeci de oameni, este o problemă foarte dificilă. (...) În acţiunea declanşată la CEDO am solicitat obligarea statului român la plata sumei de 30.000 de euro, cu titlu de despăgubiri, pentru daunele morale cauzate", declara atunci Kincses.

SCURT ISTORIC În 22 decembrie 1989, maiorul de miliţie Aurel Agache (53 de ani) a fost ucis în faţa sediului Comitetului de Partid din Târgu Secuiesc de către un grup de persoane care ieşiseră în stradă pentru a manifesta împotriva regimului comunist şi a lui Nicolae Ceauşescu. Cercetările făcute la solicitarea familiei ofiţerului au dus la identificarea a şase dintre agresori, care, potrivit anchetatorilor, l-au bătut pe Agache. Procurorii au încetat cercetarea penală în cazul unuia dintre agresori, Şandor Istvan Kanabe, care şi-a pierdut viaţa într-un accident de circulaţie produs în 1990.

În 26 martie 2001, Curtea Supremă de Justiţie i-a condamnat pe ceilalţi cinci bărbaţi din Târgu Secuiesc la pedepse cuprinse între trei şi şapte ani de închisoare, pentru că l-au omorât în bătaie pe maiorul de miliţie, în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Astfel, Filip Orban a fost condamnat la şapte ani de închisoare, Dezideriu Hrjja şi Octavian Paizs - la câte patru ani de închisoare, iar Anton Reiner şi Ioan Konrad - la câte trei ani de închisoare, pentru lovituri cauzatoare de moarte. În 20 martie 2002, fostul preşedinte Ion Iliescu a graţiat restul rămas neexecutat din pedeapsa cu închisoarea pronunţată în cazul lui Dezideriu Hrjja, a cărui sănătate era precară la acel moment. În 2011, CEDO a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil în cazul reclamat de fiul fostului maior de miliţie, condamnând statul român la plata unor daune morale de 4.800 de euro şi 650 de euro daune materiale, anunţa Aurel Dionisie Agache, unul dintre fiii fostului maior. Pe site-ul CEDO nu era menţionată valoarea despăgubirilor, însă se preciza că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât nu au fost puse în executare hotărârile judecătoreşti date de instanţe în favoarea reclamantului, respectiv Aurel Dionisie Agache. Potrivit lui Aurel Dionisie Agache, Curtea a notat că, în speţă, reclamantul a obţinut o hotărâre judecătorească definitivă, în 26 martie 2001, prin care se dispune persoanelor private să îi plătească despăgubiri pentru uciderea tatălui său, doi dintre condamnaţi trăind în Ungaria. În 26 iulie 2001, reclamantul a început procedura de executare în faţa autorităţilor române. Cu toate acestea, abia în cursul anului 2009 autorităţile române au completat dosarul depus la autorităţile ungare în cadrul procedurii de executare. CEDO a constatat întârzieri repetate în transmiterea de corespondenţă imputabile autorităţilor române, ca urmare a procedurilor care au durat cel puţin şapte ani şi jumătate. De asemenea, Curtea a luat în considerare contextul socio-politic de după 1989, respectiv schimbarea regimului comunist şi ostilitatea populaţiei faţă de administraţia fostului regim, însă a considerat că nu se justifică procedura de lungă durată şi inactivitatea autorităţilor. De altfel, acesta a fost şi motivul pentru care soţia şi cei cinci copii ai lui Aurel Agache s-au adresat Curţii de la Strasborug, solicitând despăgubiri.

Cinci membri ai familiei Agache au cerut suma de 555.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral, 175.000 de euro drept prejudiciu material şi 3.500 de euro cu titlu de cheltuieli de judecată, iar una din reclamante a solicitat suma de 10.000 de euro. Curtea Europeană le-a acordat, în total, 25.000 de euro reclamanţilor, drept prejudiciu moral, şi 1.000 de euro pentru cheltuieli de judecată.