Nu vreau să devin plictisitor, aglomerând acest editorial cu o sumedenie de cifre statistice, şi nu doresc să repet papagaliceşte comentariile unor analişti economici, deoarece nu sunt finanţist, motiv pentru care opinia mea este mai curând ironică, iar articolul de faţă va avea un ton oarecum pamfletar. Din punctul meu de vedere, vizita delegaţiei FMI la Bucureşti s-a încheiat, aproape ca de fiecare dată, „în coadă de peşte”, cum bine zice o vorbă populară românească!

Nu ştiu dacă aţi fost atenţi, dar, dacă faceţi un efort de memorie, aţi putea remarca faptul că, de la începutul acestei crize şi reluarea relaţiilor noastre cu FMI-ul, vizitele delegaţiei americane parcă sunt copiate la indigo şi au finaluri asemănătoare... Cu excepţia unor amănunte punctuale, care în mod inevitabil diferă de la o vizită la alta, ca şi sumele de bani împrumutate de România, scenariul negocierilor şi protocolul declaraţiilor de presă sunt aproape aceleaşi. De câte ori vine la Bucureşti, FMI-ul găseşte o situaţie mai proastă decât o lăsase cu vreo câteva luni în urmă, de aceea primul lucru pe care îl face delegaţia este să-şi exprime „îngrijorarea”. Apoi urmează examinarea „clinică” a bolilor economice de care suferă România şi operaţia „chirurgicală” de amputare a cheltuielilor risipitoare, operaţie comisă sub forma unor „recomandări”. După ce îşi impune condiţiile, de cele mai multe ori drastice şi nerealiste, pentru că au unicul scop de a garanta recuperarea banilor şi atât, FMI acordă un nou împrumut şi pleacă „optimist”, promiţând că va reveni ori de câte ori va mai fi nevoie de el.

Toată această pantomimă dovedeşte ipocrizia nemărginită a Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale, care nu urmăresc altceva decât să obţină un profit cinic de pe urma ţărilor sărace ca România, indiferent pe ce continent s-ar afla statele pe care le împrumută cu bani! Din acest punct de vedere, FMI-ul se poartă ca un cămătar vulgar, deşi păstrează toate aparenţele etichetei impuse de lumea civilizată...

Cât despre noul împrumut, vorba cuiva, este ca un plasture pentru Guvernul Boc, cu care se mai cârpeşte, pe ici, pe colo, hemoragia bugetară. Ultima venire a FMI-ului la Bucureşti a semănat cu vizitele lui Băsescu la digurile sparte de inundaţii. Punct!