81 de ani se împlinesc, astăzi, de la naşterea unuia dintre cei mai importanţi poeţi români, Nichita Stănescu (1933-1983). „Îngerul blond” al poeziei, admirator constant al lui Mihai Eminescu, s-a născut pe 31 martie 1933, la Ploieşti, primind „în dar” prenumele celor doi bunici ai săi: Nichita şi Hristea. În „limba poezească”, Nichita s-a exprimat cu har şi dezinvoltură, creaţiile sale, scrise într-un stil aparte, inconfundabil, fiind reunite în mai multe tomuri, precum: „Sensul iubirii”, „O viziune a sentimentelor”, „11 elegii”, „Oul şi sfera”, „Necuvintele”, „În dulcele stil clasic”, „Noduri şi semne”.

Propus pentru Premiul Nobel pentru literatură, Nichita a primit, în 1975, prestigiosul Premiu Herder, acordat la Viena de către Fundaţia germană „Alfred Toepfer”, iar în 1982, a fost distins cu Premiul „Cununa de aur” al Festivalului Internaţional de poezie de la Struga. „Poetul necuvintelor” nu a dus lipsă nici de recunoaşterea colegilor de breaslă din ţara natală, fiind recompensat de patru ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie (1964, 1969, 1972 şi 1975) şi o dată cu Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1978).

Nichita Stănescu s-a stins din viaţă prematur, la 50 de ani, pe 13 decembrie 1983, la Bucureşti.