In memoriam Nichita Stănescu

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

In memoriam Nichita Stănescu

Cultură 13 Decembrie 2010 / 00:00 514 accesări

13 decembrie are o semnificaţie aparte, deşi tristă, pentru literatura contemporană, la această dată trecând în eternitate, în urmă cu 27 de ani, „poetul necuvintelor”, Nichita Stănescu. Apreciat şi deopotrivă, contestat, (re)descoperit de tinerele generaţii, care sunt fascinate de poezia şi filosofia sa, la aproape trei decenii de la trecerea sa în nefiinţă, Nichita demonstrează ceea ce spunea Eminescu: „spiritele mari sunt contemporane cu orice prezent”.

„S-a spus că Nichita a fost îngerul blond. Eu cred că a fost şi anghelul alb. Şi îngerul absolut. Adică şi îngerul negru. Îngerul cela care s-a definit în ultimul său autoportret, unde spune că s-a transformat în cuvinte. Iar primul autoportret e cel pe care l-a scris la Belgrad, când, fără să bănuiască, şi-a pronunţat epitaful: „nu sunt altceva decât/ o pată de sânge/ care vorbeşte””, îl descrie pe Nichita celebrul său prieten sârb, Adam Puslojic, în volumul de dialoguri al lui Leo Butnaru: „Răspund, deci exist”.

Contemporanii săi sunt fascinaţi de întâlnirea cu marele poet, care îşi făcea intrarea în viaţă la 31 martie 1933, la Ploieşti. Printre cei care au avut ocazia să-l cunoască pe „îngerul blond” se află şi specialistul constănţean în cultură românească tradiţională Crina Popescu. „Faptul că l-am cunoscut personal pe Nichita Stănescu a fost pentru mine o bucurie imensă, o înnobilare sufletească, spirituală. Întâmplarea a făcut ca atunci când eram profesor în Ialomiţa să îl cunosc prin Mircea Dinescu, care este ialomiţean. Mi s-a părut un titan. L-am perceput ca pe un titan, ca pe un om deasupra tuturor oamenilor. Faptul că a rămas foarte aproape de sufletul meu îl demonstrează faptul că fiica mea s-a îndrăgostit şi ea de poezia lui şi a rămas unul dintre poeţii ei de suflet - tânăra generaţie citeşte puţin, dar nu ştiu dacă există ceva din Nichita Stănescu să nu fi citit. Nichita Stănescu a rămas aproape de sufletul meu, fiind născut în aceeaşi zi şi în acelaşi an cu mama mea. Aş fi dorit din suflet să ia premiul Nobel. În adolescenţă, am făcut din el un mit”, a spus Crina Popescu, căreia nu-i lipseşte din biblioteca personală niciun titlu din creaţia stănesciană.

Pentru a-i celebra amintirea, sociologul şi scriitorul Constantin Lămureanu organizează, astăzi, de la ora 17.00, la Cercul Militar Constanţa, o manifestare in memoriam Nichita Stănescu.

Taguri articol


12