„Maestre Danovski, ce rămâne în urma dumneavoastră?”, - „O clipă de frumuseţe...”, - „Atât?!”, - „Crezi că e puţin?”. Acest dialog care a avut loc în urmă cu 23 de ani, între maestrul Oleg Danovski - chiar de ziua sa de naştere - şi autorul volumului „Dirijorul de lebede”, Marian Constantinescu, este sugestiv pentru a defini misiunea creatorului. O astfel de clipă de frumuseţe, o mare minune într-o lume a pseudo-valorilor, ar fi putut să se perpetueze şi astăzi, la 14 ani de la trecerea în eternitate a maestrului, care a creat la Constanţa o companie de balet cu faimă internaţională. Astăzi, mai mult decât în orice zi a anului, discipolii maestrului ar trebui să se gândească, măcar o clipă, cu respect şi pioşenie la artistul Oleg Danovski.

Maestrul Oleg Danovski s-a născut în 1917, în Ucraina, la Cernăuţi, făcând primii paşi în arta dansului la vârsta de 13 ani. „Asta dacă, bineînţeles, nu ţin cont de glumele mamei mele, Malvina Danovski, care spunea că primii paşi pe care i-am făcut, la vârsta de un an, n-au fost paşii unui copil care vroia să înveţe să meargă, ci ai unuia care dorea să danseze. Cert este că am dansat din fragedă pruncie. Dar de scăldat în marea dansului, balet adevărat, am făcut prin anii 1930, când mama, ea însăşi dansatoare şi maestră de balet, la Constanţa, m-a adus la Teatrul Tranulis, unde activa compania „Pasărea albastră”, condusă de Ivan Dubrovin”, rememora, cândva, maestrul coregraf Danovski, începuturile unei pasiuni mistuitoare, în cartea „Dirijorul de lebede”, semnată de Marian Constantinescu. Din acelaşi volum-confesiune, aflăm de multiplele înclinaţii artistice ale celui care avea să scrie o filă importantă în istoria dansului în poante. „Se zice că am avut succes. Mama a ţinut să-mi fac o cultură muzicală şi m-a dat să studiez vioara. M-a captivat un timp, îndeajuns încât să descoper teritoriul fascinant al sunetelor muzicii şi armoniei (....). Mama m-a îndemnat spre studiul sculpturii, picturii, al căror alfabet l-am deprins pe lângă pictorul G. Lovendal”.

La 14 ani de la moartea maestrului, Teatrul de Operă şi Balet şi o stradă din Constanţa îi poartă numele, iar publicul este mai nostalgic ca niciodată. Rămân pentru posteritate, amintirea - printre alte titluri - trilogiei ceaikovskiene „Lacul lebedelor”, „Frumoasa din pădurea adormită” şi „Spărgătorul de nuci”, cronicile elogioase din presa naţională şi internaţională şi tradiţionalul turneu de sărbători, pe care, şi acum, balerinii continuă să-l întreprindă în Germania.