Reporter: Vă aflaţi, deja, la cea de-a doua montare pentru Teatrul Naţional Constanţa. Ce părere aveţi despre actorii constănţeni şi despre rezultatele acestei colaborări?

Paul Bargetto: Am avut, într-adevăr, o perioadă extraordinară cînd am fost la Constanţa, data trecută. Mi-am făcut foarte mulţi prieteni încă de acum cîteva luni, cînd am montat “Îmblînzirea scorpiei“. Am o legătură specială cu ansamblul de actori, cu toţi cei de aici şi chiar mi-am dorit să revin. Aşa că, m-am reîntors, atunci cînd am avut din nou ocazia.

Rep.: Cu ce proiect reveniţi, de această dată, la Constanţa?

P. B.: Este vorba despre spectacolul “Serenada şi Vulpea filozof“, de Slawomir Mrozek. Scrisă în anii '60, piesa vorbeşte despre caracterul unei... vulpi, este o piesă satirică, foarte interesantă, asupra condiţiei umane.

Rep.: Este pentru prima oară cînd puneţi în scenă această piesă?

P. B.: Am realizat acest spectacol şi la New York, anul trecut şi a avut un succes extraordinar. Viziunea mea asupra spectacolului este... un fel de intimitate care trebuie experimentată de foarte aproape. În New York, jucam într-un teatru foarte mic şi distanţa faţă de public era foarte mică, aprox. doi metri. Nu m-aş considera neapărat un regizor de concepţie. Îmi place să lucrez cu actorii. Acest lucru este cel mai important pentru mine şi relaţia dintre artişti şi public.

Rep.: Care sînt actorii dvs. preferaţi din cadrul teatrului constănţean?

P. B.: Nu cred că am actori preferaţi aici. Îmi place tot ansamblul. Sînt actori extraordinari, precum Pavel Bîrsan, Mihai Sorin Vasilescu, Liviu Manolache, Alexandru Mereuţă...

Rep.: Care sînt diferenţele dintre fenomenul teatral din Constanţa şi cel de la New York?

P. B.: În general, nu este ca la New York, dar există o veche tradiţie aici. De asemenea, există şi un sprijin important din partea statului acordat teatrului. Aşa ceva nu există în Statele Unite, unde sînt sponsori direcţi. De exemplu, nu vei avea niciodată un teatru în Statele Unite cu un ansamblu atît de mare cum este cel de aici. La noi, actorii au un contract şi din acest motiv, în timpul liber, trebuie să aibă o altă ocupaţie. Cred că, aici, în România, teatrul este, încă, o parte normală a societăţii. Oameni de toate vîrstele vin aici, la teatru. În America, teatrul este mai mult un moft, oamenii nu se duc, în general, la teatru. Doar la New York este altfel, acolo este o situaţie unică. Cred că sînt diferenţe uriaşe. Adică, poţi avea o companie de actori şi să joci an de an împreună. Este ceva foarte special. Avem un număr mic de companii teatrale în America, dar este ceva ce mi-am dorit dintotdeauna şi de aceea m-am întors aici. Aici mi-am creat o adevărată familie.

Rep.: Ce mesaj le adresaţi spectatorilor de teatru care doresc să urmărească noua producţie a Teatrului Naţional Constanţa, care va fi prezentată, în avanpremieră, în această sîmbătă?

P. B.: Vă rog să veniţi! Invitaţia rămîne deschisă tuturor, noi lucrăm la spectacol de peste şase săptămîni şi chiar sper că o să vă placă!