Cum pe perioada concediului de creștere a copilului raportul de muncă este suspendat, iar salariatul nu muncește efectiv, nu există motiv pentru a lua în considerare perioada acestui concediu la acordarea celui de odihnă. Considerând că legislația noastră nu este în acord aici cu cea europeană, un magistrat român și-a căutat dreptatea în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), dar Curtea a concluzionat recent că legislația noastră nu este în dezacord cu dreptul Uniunii, iar perioada de concediu de creștere nu poate fi valorificată pentru acordarea concediului anual plătit.

Curtea de Justiție a UE s-a pronunțat astfel cu privire la cazul unui magistrat la Tribunalul Botoșani, care, după ce a beneficiat de concediu de maternitate între 1 octombrie 2014 și 3 februarie 2015, de la 4 februarie la 16 septembrie 2015 a beneficiat și de concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani. În această din urmă perioadă, raportul său de muncă a fost suspendat, informează profit.ro.

Judecătorii CJUE au decis că, într-o situație precum cea în discuție, perioada de concediu pentru creșterea copilului de care a beneficiat lucrătorul în cauză în perioada de referință nu poate fi asimilată unei perioade de muncă efectivă, la stabilirea drepturilor sale la concediu anual plătit.

Prin urmare, o dispoziție națională care, la stabilirea drepturilor la concediu anual plătit pentru o perioadă de referință, nu consideră durata unui concediu pentru creșterea copilului luat de acest lucrător în respectiva perioadă ca fiind o perioadă de muncă efectivă este conformă cu dreptul Uniunii.

Curtea de Justiție a UE atrage însă atenția, pe de altă parte, că concediul de maternitate vizează protecția condiției biologice a femeii în timpul sarcinii și ulterior acesteia, precum și a raporturilor caracteristice dintre femeie și copilul său în perioada care urmează sarcinii și nașterii. Astfel, situația concediului de maternitate se deosebește așadar și de cea a lucrătorului în concediu pentru creșterea copilului.