Detenţie pe viaţă sau 30 de ani de închisoare? Cum ar fi mai bine? Sunt întrebări pe care şi le pun mulţi deţinuţi care ajung la puşcărie pentru comiterea unei crime. Dilema condamnaţilor a apărut în momentul în care s-a pus problema eliberării condiţionate pentru bună purtare. Potrivit Codului Penal Român, deţinuţii care au un comportament exemplar în penitenciar şi demonstrează că regretă ceea ce au făcut au posibilitatea de a fi eliberaţi înainte de ispăşirea pedepsei. Chiar şi criminalii cei mai violenţi au acest drept, indiferent dacă au fost condamnaţi la detenţie pe viaţă sau la 30 de ani de închisoare. Diferenţa este că o persoană care ar trebui să nu mai iasă niciodată din puşcărie poate solicita eliberarea condiţionată după ce a stat 20 de ani după gratii. În schimb, un deţinut condamnat la 30 de ani de închisoare are dreptul legal de a cere eliberarea condiţionată numai după ce execută 22 de ani şi jumătate din pedeapsa primită. Iar cel care a fost condamnat la 25 de ani poate cere punerea în libertate după 16 ani şi trei luni petrecuţi în puşcărie. Aceste dispoziţii apar în Codul Penal, care este în vigoare din 1969, îmbunătăţit din când în când cu amendamente şi ordonanţe de guvern.

CERERI ANALIZATE MINUŢIOS Purtătorul de cuvânt al Tribunalului Constanţa, judecătorul Lucian Lică, spune că, în România, un condamnat la închisoare pe viaţă sau chiar şi la 30 de ani de detenţie are puţine şanse să fie eliberat înainte de executarea pedepsei. „Comisia din penitenciar analizează cazul deţinutului şi, dacă îi aprobă cererea de eliberare, o înaintează instanţei. Solicitarea condamnatului ajunge la Judecătoria pe raza căreia se află penitenciarul şi, după soluţionarea ei, merge în recurs la Tribunal. Judecătorii analizează foarte bine aceste cereri de eliberare condiţionată şi nu dau sentinţele cu lejeritate”, a spus judecătorul Lică. Magistratul a explicat că trimiterea unui om după gratii pentru toată viaţa, sau chiar şi pentru 25 ori 30 de ani, este o decizie dificilă. „Înainte de a da hotărârea, judecătorul are în vedere mai multe aspecte: circumstanţele producerii faptei, consecinţele acesteia, natura şi gravitatea infracţiunii, dacă inculpatul este recidivist, ce fel de om a fost înainte de a comite fapta şi, nu în ultimul rând, limitele minimă şi maximă ale pedepsei. Având în vedere că deţinutul poate fi eliberat condiţionat, judecătorul ia în calcul care este perioada pedepsei pe care acesta este obligat de lege să o execute: două treimi la condamnările până în zece ani şi trei pătrimi la cele peste zece ani. Aşa că, înainte de a se pronunţa, judecătorul se gândeşte de zece ori”, a afirmat Lucian Lică.

ASASINI DUPĂ GRATII În prezent, în Penitenciarul Poarta Albă se află încarceraţi şapte deţinuţi condamnaţi la închisoare pe viaţă şi trei condamnaţi la 30 de ani de puşcărie. Printre cei care au primit pedepse maxime se numără cetăţeanul albanez Shity Blenis şi complicele lui, Ştefan Niculescu, care au comis un triplu asasinat, în 2004, la Mangalia. Ei au ucis cu cruzime doi soţi, iar pe fetiţa acestora au îngropat-o de vie. Alt condamnat pe viaţă este constănţeanul Remus Ştefan Chiper, care, în 2006, a omorât trei bărbaţi pentru a le lua maşinile de lux, apoi le-a înfăşurat trupurile în saci de plastic, a legat bolovani de picioarele victimelor şi a aruncat cadavrele în Canalul Dunăre Marea - Neagră.