Credincioşii ortodocşi din întreaga ţară au celebrat, la sfîrşitul săptămînii trecute, una dintre cele mai mari sărbători creştine. Dacă în majoritatea zonelor ţării, oamenii au ales să meargă la slujbele duminicale, rugîndu-se şi dînd de pomană pentru sufletele celor morţi, credincioşii constănţeni au mers în pelerinajul anual la Mănăstirea Dervent. Lăcaşul de cult dobrogean, considerat chiar unul din locurile pe unde şi-a plimbat paşii Sfîntul Apostol Andrei, şi-a sărbătorit, în ziua Înălţării Sfintei Cruci, hramul de toamnă. La fel ca în fiecare an, printre miile de pelerini au fost şi foarte mulţi oameni veniţi din toate colţurile ţării, care au sosit la mănăstirea dobrogeană pentru a se ruga la Crucile de Leac. Unii au venit cu o seară înainte şi au dormit sub cerul liber, chiar în curtea mănăstirii, însă cei mai mulţi au ales să fie prezenţi la sărbătoare chiar de la primele ore ale dimineţii. „Din vechime, credincioşii vin cu o zi, două înainte, iau parte la hram, rămîn în priveghere şi cînd nu mai pot, odihnesc lîngă Sfînta Cruce aşteptînd binecuvîntarea Sfinţilor Apostoli”, a declarat stareţul Mănăstirii Dervent, părintele vicar Andrei Tudor. Şi cum pentru această sărbătoare Arhiepiscopia Tomisului a pregătit ample procesiuni, miile de credincioşi s-au orînduit pentru drumul pînă la Izvorul Tămăduirii, situat în imediata apropiere a lăcaşului de cult. Despre acesta din urmă legendele spun că a ţîşnit dintre pietre după ce Apostolul Andrei a lovit pămîntul cu toiagul. Tocmai de aceea, ieri, un sobor de preoţi şi diaconi au oficiat, încă de la primele ore ale dimineţii, Taina Sfîntului Maslu, urmată de Slujba Acatistului Sfintei Cruci şi Slujba Ceasurilor. La orele 9.00, imediat după încheierea momentului religios, Arhiepiscopul Tomisului, Înalt Prea Sfinţitul Teodosie, a condus marea de oameni în procesiune religioasă pînă la Izvorul Tămăduirii. Aici, Înaltul ierarh tomitan a săvîrşit taina sfinţirii Agheasmei Mici. „La o sărbătoare aşa de mare oamenii îi mulţumesc lui Dumnezeu trecînd pragul mănăstirii, închinîndu-se şi rugîndu-se pentru binele lor şi al celorlalţi”, a declarat IPS Teodosie. Potrivit tradiţiei bisericeşti, după moartea şi Învierea Domnului, ucenicii au îngropat lemnul crucii la poalele Golgotei. După trei secole, în anul 326 după Hristos, împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a poruncit să se facă săpături în cetatea Ierusalimului, lucrări care au dus la descoperirea Crucii pe care fusese răstignit Mîntuitorul Iisus Hristos. Trei sute de ani mai tîrziu, lemnul Sfintei Cruci depus în biserica Sfîntului Mormânt a fost ridicat de Patriarhul Zaharia al Ierusalimului, ca simbol al victoriei creştinismului împotriva necredincioşilor.