În fiecare an, pe 14 septembrie, creştinii sărbătoresc Înălţarea Sfintei Cruci - aceea pe care a fost răstignit Mântuitorul. Sărbătoarea este cinstită prin post, rugăciune şi praznice. Spre deosebire de alte sărbători, de Înălţarea Sfintei Cruci se obișnuiește să se țină post pentru că aduce aminte de patimile şi moartea lui Iisus Hristos pe Golgota. Astfel, Crucea a devenit un simbol al victoriei asupra morţii şi păcatului. În această zi se posteşte pentru sănătatea familiei, pentru spor şi pentru bunăstarea gospodarilor. Credincioşii sfinţesc la biserică ulcele noi pline cu miere şi lapte. De toarta căniţelor se leagă câte un fir de aţă roşie, iar fiecare cană este acoperită cu un colac. Toate aceste ofrande se dau de pomană săracilor, în memoria rudelor decedate. Totodată, pe 14 septembrie nu se mănâncă usturoi, nuci, prune sau pepeni, alimente al căror miez se aseamănă cu crucea.

PLANTE CU PUTERI MIRACULOASE

În credinţa populară se spune că cine respectă tradițiile acestei zile va avea belşug şi spor în casă. În popor, sărbătoarea se mai numeşte şi Ziua Crucii şi este considerată data ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei. La ţară începe culesul strugurilor, se face mustul, se bat nucii şi se adună ramurile de alun. Tradiţia spune că, atunci când sunt recoltate în Ziua Crucii, ramurile acestor fructe primesc puteri miraculoase şi devin unelte folositoare fântânarilor, care vor să depisteze noi izvoare subterane. Tot în această zi, preotul sfinţeşte via şi butoaiele de vin, pentru ca şi pe viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată. Strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeşi pe 14 septembrie. Se spune că ei trebuie păstraţi pentru păsările cerului şi de aceea se numesc, în limbaj popular, strugurii lui Dumnezeu. În serile culesului, podgorenii fac focuri din viţă uscată, în jurul cărora petrec cu mâncare, băutură şi muzică. De asemenea, de Ziua Crucii se face un ritual pentru pomii care nu mai rodesc: gospodarii atârnă de ramurile acestora cruci făcute din busuioc sfinţit la biserică şi curpeni (tulpini târâtoare de castraveţi şi de pepeni), sperând ca rodul să se adune şi în pomii neroditori.

CREŞTINII ÎMPODOBESC CU FLORI CRUCILE DIN BISERICI

În ziua praznicului, în fiecare biserică crucea este aşezată în mijlocul sfântului lăcaş, în semn de cinstire, iar creştinii vin să se închine şi să o orneze cu flori. Tot în această zi, la biserică se sfinţesc busuiocul, menta, măghiranul şi cimbrul, considerate plante magice, care îi apără pe credincioşi de diverse boli, dar veghează şi asupra păsărilor şi animalelor din ogradă. Se crede că florile de busuioc sfinţit alină durerile puternice. În mediul rural se obișnuia să se afume bolnavii de friguri cu crenguţe de busuioc aprinse. În popor se crede că monedele sfinţite în această zi, păstrate în portofel alături de o cruciuliţă, aduc belşug şi spor în muncă. Totodată, există credinţa că în Ziua Crucii şerpii, înainte de a se retrage în ascunzătorile lor secrete sub pământ, se adună la un loc, se încolăcesc şi după acest ritual ”dau naştere” unei pietre nestemate cu puteri magice. Se spune că piatra fermecată are puterea să vindece orice boală, dar poate să fie descoperită în locuri retrase numai de persoanele foarte religioase. Cei mai superstițioși nu lucrează de Ziua Crucii, pentru a nu atrage primejdiile. Se spune că dacă tună în această zi va fi o toamnă lungă. În schimb, dacă se adună un cârd de ciori gălăgioase, va cădea bruma.

DE CE NE FACEM CRUCE

Mulți creștini obișnuiesc să își facă cruce, fără să știe de fapt ce simbolizează acest gest. Preoții ne atenționează ca, atunci când ne închinăm, să nu o facem în mod superficial. ”Ar trebui să purtăm crucea nu doar la gât, ci și în viață, răstiginindu-ne asemenea lui Hristos. Sfânta Cruce este darul creștinilor, trimițându-ne cu gândul la răstignirea Mântuitorului. Prin urmare, creștinul își trăiește viața răstigindu-și poftele și plăcerile. Răstignim păcatul, ne suim pe cruce cu Hristos. Când ne închinăm recunoaștem prin simbolul crucii Sf. Treime”, a precizat, pentru ”Telegraf”, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului, Eugen Tănăsescu.