Gata şi cu europarlamentarele. Absenteism masiv, dovadă a lipsei de interacţiune între temele europene şi preocupările de zi cu zi ale românilor. Veţi spune probabil şi că în alte ţări europene a fost o participare scăzută. Probabil, dar la noi greaţa de politică internă s-a răsfrînt şi asupra celor europene. Pentru ce să fi mers la vot peste 70 la sută din populaţie? Fondurile europene sînt o raritate, diferenţa dintre Europa Occidentală şi cea de Est se observă dramatic, mai ales în România: nicio autostradă care să străbată ţara de la vest la est, spitale vechi şi subfinanţate, lipsa perspectivei imediate pentru o schimbare spectaculoasă a unui stat rămas în urmă. Am ascultat cu maximă reţinere îndemnul preşedintelui României pentru ca românii să meargă la vot, avertizîndu-i că nu vom fi consideraţi suficient de “europeni”. Şi că ea, Europa, ne va judeca pe noi dacă nu mergem la vot. Absenteismul serios din România e mai degrabă semnul lehamitei pentru o administraţie centrală ineficientă şi leneşă. Ştiţi cîţi bani a cheltuit ţara noastră în ultimii 10 ani? Peste 400 de miliarde de euro! O sumă imensă, de-a dreptul scandaloasă, dacă ne uităm în jurul nostru. Pe ce s-au dus banii ăştia? Salarii, cheltuieli administrative, pensii, întreţinerea unor instituţii sociale şi de educaţie, utilităţi. Investiţiile au fost, din păcate, într-un procent foarte mic. Mici refaceri de drumuri naţionale, o jumătate de autostradă spre Litoral, cîte o şcoală pe ici, pe colo, poate şi biserici. Dacă noi nu sîntem demni de calitatea de European pentru că nu mergem la vot, cum sînt mai marii zilei? Cîte reproşuri nu le-am putea face politicienilor? De ce să mergem la vot într-o ţară unde te ia durerea de cap pentru orice lucru, cît de mic, pe care îl ai de rezolvat? Ca să se bată ei, politicienii, cu pumnul în piept, că au fost rezultate bune? Am respectat întotdeauna opţiunea celor care nu s-au dus să pună ştampila. Dacă n-au găsit încă motivul suficient de puternic să o facă, înseamnă că e o gravă ruptură între agenda lor zilnică şi cei care conduc. Evident, acum era vorba despre reprezentanţii noştri în Parlamentul European, care ne susţin interesele naţionale. Dar ce subiecte discutate la Bruxelles şi Strasbourg să fie atît de interesante încît să-l mişte pe românul dezamagit de nerezolvarea unor probleme simple în propria lui ţară? S-au incheiat şi aceste alegeri. 33 de români sînt mai fericiti, au un salariu superb şi un loc de muncă civilizat, departe de nebunia românească. Revenim la oile noastre. La cele tunse în chip electoral de Traian Băsescu sau organizate megalomanic, pe litere, să-i placă lui Vodă. Ne întoarcem şi la vizitele cu interes politic personal în Irak şi Afganistan, vărsînd lacrimi pentru militari ale căror salarii sînt tăiate în ţară. Dispreţul public la care au fost supuşi militarii activi şi în rezervă din partea primului ministru şi al preşedintelui continuă să fie o diversiune mizerabilă, pentru asmuţirea unor categorii profesionale împotriva altora. Înapoi deci la bălăcăreli, la o guvernare ineficientă care claxonează foarte mult şi conduce foarte puţin, la parteneriatul stîngii cu dreapta. Şi, nu în ultimul rînd, la prezidenţialele care vor toca toată energia şi banii politicienilor din tabere diferite. Iese PSD din hora guvernării? Se vor înmulţi vocile din teritoriu care vor cere social-democraţilor să rupă un protocol nerespectat de PD-L şi Traian Băsescu? Greu de spus. În teritoriu trăieşti, la guvernare fiind, din resursele deconcentratelor. Pleacă singur cîinele de la măcelarie? Ar fi o mişcare inteligentă pentru şansa candidatului PSD de a descinde la Cotroceni. Dar ce e mai important pentru liderii locali: resursele lor directe din societăţile controlate politic sau fotoliul de preşedinte al României, cu perspectiva unei noi guvernări? Foarte interesant de văzut. Urmează cele mai interesante 180 de zile din ultimii cinci ani.