Fondatorul site-ului WikiLeaks, Julian Assange, va afla astăzi după ora 11,30, dacă va putea combate o posibilă decizie de extrădare în Suedia din închisoare sau se va bucura de libertate condiţionată, aşa cum decisese iniţial un judecător britanic. Apelul făcut de Suedia va fi judecat astăzi de justiţia britanică. Julian Assange a fost arestat pe data de 7 decembrie la Londra, în baza unui mandat de arestare european emis de Suedia. Potrivit judecătorului londonez, Julian Assange va putea ieşi din închisoare pentru o cauţiune stabilită la 240.000 de lire sterline, circa 282.000 de euro. Va trebui să poarte o brăţară electronică, să locuiască la o adresă cunoscută la Londra, să se prezinte în fiecare seară la poliţie şi să respecte câte două interdicţii de ieşire de patru ore în fiecare zi. Următoarea audiere va avea loc la 11 ianuarie. Procurorii suedezi au emis un mandat internaţional de arestare pe numele lui Julian Assange, suspectat de delicte sexuale faţă de două femei, agresiuni prezumtive comise în august 2010, acuzaţii pe care australianul în vârstă de 39 de ani le neagă.

• Ajutor la plata cauţiunii • Realizatorul american de documentare Michael Moore a declarat marţi că i-a oferit 20.000 de dolari fondatorului WikiLeaks, pentru a-l ajuta la plata cauţiunii, solicitată de autorităţile britanice. Realizatorul de documentare a precizat că îşi pune la dispoziţie propriul site şi server pentru a ajuta WikiLeaks să continue să difuzeze informaţii secrete. Mai multe personalităţi, printre care realizatori de filme şi documentare cum ar fi britanicul Ken Loach sau australianul John Pilger, au propus să plătească o parte a acestei cauţiuni. “Am intrat în războiul din Irak dintr-o minciună. Sute de mii de persoane au murit acolo. Imaginaţi-vă doar ce s-ar fi întâmplat dacă persoanele care au plănuit această crimă de război în 2002 ar fi avut de-a face cu WikiLeaks. Poate că ei nu ar fi scăpat aşa”, continuă realizatorul documentarului “Fahrenheit 9/11”, un film care critică ofensiva americană din Irak.

• Starul rock al anului • Julian Assange, fondatorul site-ului WikiLeaks, aflat în prezent în arestul poliţiei din Londra, a fost desemnat Starul rock al anului de către ediţia italiană a revistei “Rolling Stone”. Julian Assange apare pe coperta celui mai recent număr al revistei, pozând cu pieptul gol în faţa mai multor monitoare pe care se află chipul său. Pe coperta revistei apare scris cu majuscule textul “E l`uomo che cadde (dalla rete) sulla Terra”, în traducere Omul care a căzut (de pe web) pe Pământ , o parafrază a titlului filmului “The Man Who Fell to Earth / Omul care a căzut pe Pământ”, regizat în 1976 de Nicolas Roeg, în care rolul principal a fost interpretat de David Bowie. Editorii revistei italiene consideră că Julian Assange a fost “îngerul morţii pentru fiecare secret al celor aflaţi la putere” şi, deşi australianul nu este un muzician, reprezintă “persoana care a întruchipat cel mai bune comportamentul unui star rock\'n\'roll în anul 2010”. În opinia lor, strategia adoptată de Julian Assange, de a posta pe Internet numeroase documente confidenţiale, este “demnă de cele mai bune dintre romanele de benzi desenate ale companiei Marvel”, iar australianul este “un personaj negativ de prim rang care a pus în pericol conducerea planetei, comportându-se ca un bandit cibernetic”.

• Limitarea accesului la informaţie • Forţele aeriene americane le-au blocat angajaţilor lor accesul la site-uri ce conţin documente publicate de WikiLeaks, inclusiv site-urile a trei ziare importante. Biroul de Management şi Buget al Casei Albe a interzis deja angajaţilor federali şi contractanţilor să acceseze documente clasificate disponibile pe site-ul WikiLeaks şi pe alte site-uri prin intermediul calculatoarelor sau dispozitivelor mobile. Maiorul Toni Tones a declarat că forţele aeriene au blocat accesul la peste 25 de site-uri, inclusiv WikiLeaks şi cele trei ziare care au pus la dispoziţie note diplomatice americane, “The New York Times” în SUA, “The Guardian” în Marea Britanie şi “Der Spiegel” în Germania. Celelalte site-uri nu sunt neapărat legate de WikiLeaks, dar maiorul Tones nu le-a menţionat şi nici nu a fost în măsură să explice motivul blocării lor. Unii analişti nu văd nicio logică în blocarea accesului la documente care sunt în prezent accesibile publicului larg.

• Îngrijorare faţă de cenzură • Ambasada americană din Roma exprima preocupări, în februarie 2010, în legătură cu tendinţele premierului italian Silvio Berlusconi de a cenzura Internetul pentru a favoriza companiile sale din domeniul media, informează cotidianul “Il Sole 24 Ore”, citând un mesaj diplomatic difuzat de WikiLeaks. Pe 3 februarie 2010, ambasadorul american David Thorne critica reglementările Guvernului italian în materie de conţinuturi online. Conform mesajului confidenţial publicat de “El Pais”, ambasadorul considera că noile reglementări vor oferi posibilitatea cenzurării şi blocării mesajelor, favorizând companiile lui Silvio Berlusconi în relaţia cu firme concurente. “Acesta reprezintă un model familiar de condiţii impuse de guvern, model pe care Berlusconi şi Mediaset, trustul controlat de familia sa, îl folosesc din anii 1980”, sublinia ambasadorul într-un mesaj adresat Departamentului de Stat. Ambasada de la Roma exprima preocuparea că legea ar putea reprezenta un precedent pentru naţiuni precum China, care ar putea să copieze acest model sau ar justifica propriile atacuri la adresa libertăţii de exprimare.

• Presiuni asupra presei • Ambasada SUA la Paris a realizat o panoramă a presei franceze, apreciind că aceasta este mai supusă presiunilor politice şi comerciale decât cea americană, potrivit unor telegrame diplomatice obţinute de WikiLeaks şi dezvăluite de cotidianul francez „Le Monde”, în ediţia electronică. Potrivit unui document din 11 iunie 2006, ambasada pare să fie mai interesată de presa de stânga decât de cea de dreapta. Publicaţia “Liberation” este definită ca un jurnal de stânga moderat, pro-socialist, cotidian de referinţă în cercurile intelectuale, dar care se confruntă cu o criză financiară serioasă legată de reducerea cititorilor săi. “Le Monde” este definit ca unul dintre marile jurnale europene, de centru-stânga şi cu influenţă asupra Guvernului, lumii de afaceri şi mediilor intelectuale. Ambasada este interesată în special de poziţia cotidianului “Le Monde” asupra politicii americane. Ambasada adaugă că sectorul privat al presei din Franţa, presa scrisă şi audiovizuală,- continuă să fie dominat de un mic număr de conglomerate, iar presa franceză este mai reglementată şi mai supusă presiunilor politice şi comerciale decât cea americană.

• Fără explicaţii • Preşedintele Comisiei Europene (CE), Jose Manuel Barroso, a declarat că nu este misiunea instituţiei sale să explice dezvăluirile conţinute de telegramele diplomatice americane publicate de WikiLeaks, insistând că este doar treaba statelor membre UE. Parlamentarii i-au cerut, marţi, în mod insistent, la Strasbourg, să îşi prezinte poziţia faţă de telegramele diplomatice şi acţiunile legale contra fondatorului WikiLeaks, Julian Assange, căruia i-a fost admisă cererea de eliberare pe cauţiune. Dar politicianul portughez s-a eschivat, afirmând că problema se află în afara domeniului CE. “Toate scurgerile de informaţii sunt legate de statele membre. Este treaba lor să ofere clarificări”, a subliniat acesta.

O serie de oficiali europeni de rang înalt, între care Gunther Oettinger, Connie Hedegaard, Herman Van Rompuy şi fostul comisar Chris Patten, au fost menţionaţi în telegramele clasificate, oferind informaţii asupra punctelor de vedere private, metodelor lor de lucru şi felului în care sunt văzuţi la Washington. Însă, în pofida referirilor clare la Bruxelles, Jose Manuel Barroso a insistat că nu este problema Comisiei. Înaltul Reprezentant UE pentru Politică Externă, Catherine Ashton, a avut o atitudine similară, într-o conferinţă de presă, luni.

• Acuzaţii grele • Preşedintele tadjic Emomali Rahmon i-a acuzat grănicerii ruşi care au lucrat în ţara sa până în 2005 că au încercat să îl înlăture de la putere pentru a profita de traficul de heroină cu Afganistanul vecin, potrivit unei note diplomatice publicate de site-ul WikiLeaks. Preşedintele Rahmon a formulat aceste acuzaţii în februarie 2005 către ambasadorul SUA, subliniind că din acest motiv a cerut plecarea din Tadjikistan a celor 11.000 de grăniceri ruşi staţionaţi în ţară în virtutea unui acord datând din 1993. S-a afirmat că aceştia din urmă acţionau cu complicitatea şefului gărzilor prezidenţiale tadjice, Gaffor Mirzoiev, care a fost arestat ulterior. Şeful serviciului de luptă antidrog rus, Viktor Cerkesov, era în Tadjikistan în perioada respectivă pentru a studia serviciul nostru antidrog şi a realizat că grănicerii ruşi erau mai ocupaţi cu traficul de heroină decât cu deconspirarea acestuia. Preşedintele Rahmon a expulzat 50 de generali ruşi care lucrau îm posturi de consilier la Ministerul tadjic al Apărării. I-a acuzat că încearcă să facă avere din vânzarea de droguri. În iunie 2005, Rusia a transmis definitiv Tadjikistanului controlul frontierei cu Afganistanul a acestei ţări din Asia Centrală, cea mai săracă din fosta URSS. Această fostă republică sovietică este considerată una dintre principalele căi de trafic pentru drogurile afgane.

Într-o altă notă a ambasadei SUA la Duşanbe datând din 2010, preşedintele tadjic nu este scutit de diplomaţii americani, care îl acuză de corupţie. “De la preşedinte la poliţistul de pe stradă, Guvernul este caracterizat de nepotism şi corupţie. Rahmon şi familia sa controlează principalele întreprinderi ale ţării, dintre care cea mai mare bancă”, apreciază nota diplomatică. Un alt document dezvăluit de WikiLeaks şi datând din 2007 afirmă că preşedintele Rahmon a demis un oficial din cadrul serviciilor antidrog care încerca să demareze cercetări în cazul unui văr îndepărtat al preşedintelui tadjic, arestat cu 60 de kilograme de heroină asupra lui.