ANTEPRONUNŢARE “Cucul de la ora 18.30” a ieşit, ieri, din nou pe sticlă pentru a-l ataca într-un mod grosolan pe premier, pentru a-şi explica slăbiciunea pentru partiduleţul de familie, pentru a ataca mass-media şi pentru a se asigura că mai pronunţă puţintel numele fundaţiei prezidenţiale. Ieşirea lui are un motiv temeinic. “Marinarul/fermierul” de la Cotroceni, cel care a preferat în mandatele sale manipulările, jocurile politice, vorbele de duh, atacurile sub centură şi aranjamentele de tot soiul, s-a ales cu o sesizare la Curtea Constituţională a României (CCR) pentru că a făcut campanie electorală pe cârca Legii fundamentale. Este o premieră pentru toată lumea. Şi pentru România, şi pentru justiţie. Una negativă, din păcate. Evident că proaspătului fermier nu îi pasă, căci sesizarea a ajuns în curtea CCR, instituţie al cărei preşedinte este fostul deputat pedelist Augustin Zegrean, desemnat de Băsescu drept judecător al Curţii în 2007. O să ziceţi că asta nu are importanţă. Poate. Însă Zegrean are deja o opinie formată în legătură cu campania electorală a „fermierului”: „Dacă eu aş purta un tricou, ce aţi zice? Ar fi vreo problemă dacă aş purta un tricou? Şi eu port tricouri, am multe tricouri”. Întrebat dacă el ar purta, însă, un tricou cu însemnele unui partid, magistratul a răspuns scurt: “După alegeri”. Când ziariştii au insistat să afle ce spune Constituţia legat de campania preşedintelui, Zegrean a răspuns zâmbind: „Din câte ştiu eu, în România nu mai închizi pe nimeni, de pe vremea lui Stalin, pentru opiniile politice exprimate”. Adicătelea, decizia e luată. Mă rog, în mod oficial, sesizarea va fi analizată pe 21 mai, dar…

BUMERANGUL DECLARAŢIILOR BOCCIENE Premierul Victor Ponta a anunţat, ieri, că Executivul a transmis CCR sesizarea privind campania electorală în care este băgat până-n gât preşedintele. Premierul spune că a folosit în documentul respectiv şi o frază rostită de Emil Boc în 2004, când îl reclama pe fostul preşedinte Ion Iliescu: „Implicarea şefului statului în campanie este profund neconstituţională şi încalcă litera şi spiritul Constituţiei. În Legea fundamentală se stipulează foarte clar că şeful statului trebuie să fie garantul respectării legii şi trebuie să fie echidistant“. Ponta a amintit că, prin lege, sunt persoane care au drept de vot, dar nu pot face politică. În opinia lui, preşedintele a încălcat Constituţia prin nominalizarea directă a partidului pe care îl va vota şi popularizarea însemnelor acestuia. Boc a sărit instantaneu, spunând că premierul a greşit procedura, deoarece CCR nu soluţionează conflicte politice dintre preşedinte şi premier, ci doar conflicte juridice de natură constituţională între Guvern şi preşedinte. L-a urmat ca o umbră Elena Udrea, care a susţinut că preşedintele ţării are dreptul să susţină un partid, motivând că şi Iliescu a pozat, în 2004, alături de Năstase. Replica lui Năstase a venit aproape imediat - Iliescu putea să-şi facă poze de campanie „cu cine dorea“ în 2004, deoarece candida pentru un loc de senator, nu era preşedintele ţării. Şi senatorul PSD Mircea Geoană a făcut un apel către Băsescu să iasă din „campania electorală“, arătând că acesta, ca şef al statului, chiar şi la sfârşit de mandat, are o datorie faţă de ţară, nu faţă de „amicii politici“.

CÂND CAPUL ŢĂRII E ÎN CAPUL… LA PLAJĂ Toată povestea asta a pornit de la slăbiciunea preşedintelui faţă de Elena Udrea, cea care „are calităţi morale. Ea a venit cu Mercedes, casă şi terenuri în politică”. Pe nisipurile plajei din Neptun, “fermierul” de Nana a ales să devină agent electoral pentru progenitura sa politică - PMP - şi pentru Udrea. Nu mai e vreun secret faptul că Băsescu i-a promis Elenei un partid şi o ţară. A mărturisit că ar vota-o la prezidenţiale pe proaspăta paraşutistă şi s-a declarat convins că şi ea l-ar face premier. Frumoasă poveste. Dar nu s-a oprit aici. El a anunţat că abia aşteaptă să ia salariul şi să-l doneze partiduleţului de duzină. Băsescu s-a declarat „preşedinte-jucător” cu vise de a deveni premier sub aripa ocrotitoare a Elenei şi a ţinut să ne convingă că se va folosi de toate flexibilităţile şi indeciziile Constituţiei. Judecând astfel - „ce nu e interzis prin lege e permis” -, Băsescu nu ţine seama, nici măcar în aparenţă, de cutume pe care alţi şefi de stat măcar s-au făcut că le respectă: echilibru prezidenţial, echidistanţă şi imparţialitate politică.