În cazul în care nu va fi limitată, încălzirea globală ar putea costa economia UE circa 65 de miliarde de euro, în special în ţările din sud, unde agricultura şi turismul vor fi cele mai afectate. Invers, ţările din nord ar putea, în mod paradoxal, profita de acest lucru. Acest studiu a fost publicat miercuri, într-un raport al Centrului comun de cercetare din cadrul Comisiei Europene. Dacă valorile temperaturilor aerului prevăzute pentru anii 2080 s-ar înregistra în prezent, UE s-ar confrunta cu o scădere anulă de 20 până la 65 de miliarde de euro din Produsul Intern Brut, în funcţie de creşterea temperaturii aerului în Europa (între 2,5 grade şi 5,4 grade Celsius), avertizează raportul. Acest rezultat ia în calcul patru domenii foarte sensibile la schimbările climatice, şi anume agricultura, inundaţiile rezultate în urma revărsării apelor, sistemele de coastă şi turismul.

Studiul a vizat mai multe scenarii de creştere a temperaturii (între 2,5 grade şi 5,4 grade Celsius) şi a nivelului mării (între 48 şi 88 de centimetri) în Europa, în anii 2080. În cele mai pesimiste scenarii, inundaţiile provocate de mări şi costul mutării populaţiilor ar reduce anual bunăstarea europenilor cu 0,46% şi ar afecta în fiecare an cu 775.000 până la 5,5 de milioane de persoane mai mult decât în prezent. În domeniul agriculturii, producţia va înregistra o scădere din cauza reducerii anuale cu 10% a randamentului culturilor. Inundaţiile cauzate de creşterea debitelor râurilor vor afecta anual cu 250.000 până la 400.000 de persoane mai mult şi vor reduce cu 0,24% bunăstarea, în principal din cauza pagubelor produse construcţiilor.

Turismul ar fi singurul sector care ar suferi un impact aproape neutru la nivelul UE, dar cu puternice variaţii regionale. Spania, Portugalia, Italia, Grecia şi Bulgaria se vor număra între ţările cele mai afectate. Potrivit studiului, impactul schimbării climatice va fi negativ pentru toate sectoarele, agricultura înregistrând din cauza secetei o pierdere de randament de crica 25%. Veniturile din turism s-ar putea diminua cu cinci miliarde de euro anual. Impactul va fi mai puţin resimţit în Europa Centrală, o zonă cuprinsă între Irlanda, Olanda şi Franţa la vest şi România şi Polonia la est, dar cu toate acestea semnificativ din cauza intensificării inundaţiilor. Tendinţa pozitivă se va accentua mai mult în nordul Europei. Danemarca, Suedia, Finlanda, Estonia, Letonia şi Lituania vor fi singurele ţări din UE care să beneficieze de o creştere a bunăstării în toate scenariile, pornind de la 0,5% până la 0,7% pe an, în principal datorită unui puternic impact pozitiv asupra agriculturii, de mai puţine pagube din cauza inundaţiilor şi un venit mai mare din turism. Costul global al încălzirii la nivel mondial ar putea, totodată, să se dovedească superior, atrag atenţia autorii raportului, deoarece studiul se concentrează doar asupra a patru sectoare economice şi nu ia în considerare probile impacturile economice în domenii ca biodiversitatea, ecosistemele sau catastrofele naturale.

În 2100, încălzirea globală ar putea atinge 7 grade, cu mult mai mult decât se prevăzuse, susţin 24 de climatologi de renume, ce subliniază, înaintea conferinţei ONU de la Copenhaga, necesitatea unor acţiuni rapide şi eficiente. Institutul de Cercetare a Impactului Climatic din Potsdam, în Germania, a publicat marţi un document de 64 de pagini, reprezentând o sinteză a unor lucrări ştiinţifice asupra modificărilor climatice apărute de la cel de-al patrulea raport al Grupului Interguvernamental de Experţi asupra Climei. Creşterea cu 40% a emisiilor de dioxid de carbon (CO2), între 1990 şi 2008, face şi mai dificilă atingerea obiectivului stabilit în iulie de mai mulţi lideri din ţările dezvoltate şi emergente cu privire la limitarea la 2 grade a încălzirii globale.

Adresat celor care încă s-ar mai îndoi asupra originii umane a încălzirii globale, raportul de la Potsdam arată că, în ultimul sfert de secol, temperaturile medii au crescut cu 0,19 grade pe deceniu, ceea ce corespunde perfect prevederilor calculate pe baza emisiilor de gaze cu efect de seră. Topirea banchizei arctice, cu 40% mai rapidă decât calculele anterioare, arată că oceanele absorb mai multă căldură de la Soare, lucru care, în schimb, va accelera topirea gheţurilor maritime. Dacă nu sunt create măsuri eficiente, mai multe ecosisteme vor suferi daune ireversibile. Despădurirea şi seceta, mai severe în Amazonia, ar putea, astfel, în câteva decenii, să transforme cea mai mare pădure tropicală din lume în savană. Acest adevărat plămân verde al planetei va deveni, atunci, un mare producător de CO2. Pentru a limita încălzirea la 2 grade, este necesar ca emisiile să înceteze să mai crească între 2015 şi 2020, şi să scadă, ulterior, în mod rapid.